VIDEO. Mesajul unui cuplu de deportați în Siberia înainte de alegeri: Nu putem să iubim Rusia, ne-a furat tinerețea

0 61

„O femeie mi-a spus că o să vină să ne ridice în seara asta. Ea era consomolistă și mi-a spus că au venit zece mașini în pădure, era o pădurice la marginea satului. Atunci ea mi-a spus: „Au venit zece mașini, care așteptau să se facă întuneric, ca să vină să ridice lumea din sat”, a povestit Nina Paicu, victimă a deportărilor.

Bătrâna a recunoscut că, în acea teribilă noapte, a fost separată de soț și părinți. A fost deportată la vârsta de 18 ani, împreună cu fiica ei de doar câteva luni și dusă alături de mai mulți săteni în Iurgamiș din Siberia.

„Intră un soldat în casă, trage un scaun lângă sobă și îmi spune să mă așez. Apoi m-a anunțat că sunt arestată, iar eu nu am făcut nimic, de ce să mă aresteze? Apoi m-au urcat în mașină și mi-au dat și fata. În fiecare colț al mașinii era câte un soldat, iar unul dintre ei le-a spus comandanților „unde duceți un copil cu alt copil în brațe””, a mărturisit Nina Paicu, victimă a deportărilor.

„Am ajuns la gară și au tras mașinile la intrarea în vagoane. Erau niște vagoane cu care se transporta vitele înainte. Și toate mașinile care veneau, descărcau oameni în ele, erau niște vagoane cu paturi din lemn cu mai multe etaje”, a mai adăugat femeia.

Bătrâna povestește că drumul până în Siberia a fost lung și anevoios, iar oamenii se resemnaseră cu gândul că nu-și vor mai revedea niciodată familiile. „Când am ajuns noi acolo în Rusia, după o săptămână am primit o scrisoare de la soțul meu. El m-a anunțat că a primit scrisoarea mea, iar eu m-am întrebat cum a primit-o că eu am scris-o în tren și am aruncat-o pe fereastră afară. Se vede că a găsit-o un suflet bun și a dus-o la Poștă. După ce am ajuns la Iurgamish, acolo au venit mașinile, ne-au încărcat și dus prin „colhuzuri” și ne-au împărțit prin saturi”, a mărturisit  Nina Paicu, victimă a deportărilor.

Femeia povestește cu durere că a trecut prin mari greutăți, însă cel mai dureros a fost faptul că nu a avut cu ce să-și hrănească și îmbrace fetița. „Când am ajuns acolo fetița mea era doar într-o cămasă și era frig. I-am zis unei cumnate, care mi-a făcut din două fețe perne încă două cămăși pentru fetiță. Dar și eu eram dezbrăcată, eram într-o rochie ruptă toată. Și acolo era o foamete, ferească Dumnezeu”, a povestit printre lacrimi bătrâna.

După doi ani, Stalin a dat un ordin prin care trebuia să unească familiile care erau despărțite. „Am aflat că Stalin a dat ordin să unească familiile. Că în 40 nu au mai unit femeile, au dus bărbații într-o parte și i-au omorât și femeile cu copii mai mari în alta, ne gândeam că așa o să rămânem și noi”, au adăugat bătrânii.

Bărbatul suferă de o boală și nu prea poate vorbi, dar un lucru a putut să-l zică cu desăvârșire. „Să nu fi fost frumoasă nu o mai luam de nevastă”, a spus zâmbind, Tudor Paicu.

Nina Paicu ne povestește că după revenirea bărbatului, lucrurile au devenit mai ușoare. Au început ambii să lucreze, au construit o casă și au mai născut doi copii în Siberia. În anul 1956, după moartea lui Stalin, a apărut și ordinul de eliberare. Toți moldovenii, care au mai rămas în viață, se puteau întoarce acasă.

„După moartea lui Stalin, am fost deja liberi. Și ne-am luat copii și am venit acasă”, ne-au povestit bătrânii.

Când s-au întors acasă, bătrânii povestesc că nu au primit niciun bănuț din averea pe care au confiscat-o rușii. Nu aveau unde trăi și lucra.

„Patru mii de lei ne-au dat atunci, două mii le-am dat copiilor, o mie ne-a rămas nouă și o mie am donat bisericii din sat, care se construia. Și îmi pare rău, că a rămas pământ, animale și bani când am plecat, dar nu ne-au mai dat nimic înapoi”, a adăugat Nina Paicu, victima deportărilor.

După 69 de ani trăiți împreună, Nina și Tudor Paicu se consideră persoane fericite, pentru că trăiesc în Moldova alături de nepoți și strănepoți.

Recomandari