Un profesor clujean îşi îndeamnă studenţii să salveze reţetele de mâncăruri tradiţionale din zona lor pentru a putea fi atestate

Studenţii din anul IV de la Facultatea de Agricultură din Cluj-Napoca participă la un proiect demarat la iniţiativa unui profesor, prin care documentează mâncăruri tradiţionale din zona din care provin. Scopul proiectului este de a face cunoscută sau chiar de a salva reţeta, dar şi de a aduna informaţiile necesare pentru ca produsul respectiv să poată intra în procesul birocratic de atestare la nivel naţional, sau chiar european. Peste 20 de tineri, îmbrăcaţi în costume populare, au expus luni diferite mâncăruri în cadrul unei expoziţii numite ‘Parada produselor tradiţionale’, organizată la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterniară (USMAV) din Cluj, informează Agerpres.

Printre felurile gătite de studenţi, vizitatorii au putut gusta sarmale împrăştiate, palaneţ cu urdă, luşcoş ardelenesc, balmoş moţesc sau plăcintă cu lucernă. Acesta din urmă este un produs gustat şi astăzi de sătenii din comuna Bocşa, judeţul Sălaj. Raluca Ardelean, studenta care a pregătit plăcintele, spune că reţeta dăinuie din vremurile în care femeile se străduiau să gătească cu orice aveau la îndemână. De aceea, era folosită inclusiv lucerna, care de obicei este dată ca hrană animalelor. O altă varietate de plăcintă asemănătoare este cea cu frunze de păpădie.

‘La noi, din bătrâni, lucerna este folosită în plăcinte, pentru că nu erau atât de multe feluri de plante şi ingrediente. Se fac şi plăcinte cu păpădie sau urzici. Ţăranii erau pe atunci foarte inventivi. Atunci când aveau, puneau în aceste plăcinte şi brânză, care era mai greu de produs. Plăcinta cu lucernă nu are un gust prea aromat şi de aceea, ca să fie mai săţioasă, când aveau de muncă la câmp, ţăranii puneau în ea şi slănină’, a explicat Raluca Ardelean, cea care a adus în expoziţie plăcintele cu lucernă.

Tinerii nu au uitat nici de reţetele de băuturi. O fată din comuna Pomi, din Maramureş, a adus la expoziţie ţuică din pere pădureţe, despre care spune că sunt atât de mici, tari şi acre că nu se pot mânca. În schimb, ţuica care se poate face din ele este mai tare decât altele şi are o aromă puternică. Nu au lipsit nici produsele pe care românii le cunosc de la alte etnii, cum ar fi prăjitura cu rubarbă din Saschiz sau hencleşe din zona Jidvei, care sunt specialităţi săseşti.

Toate aceste produse au fost preparate după ce tinerii au adunat reţetele de la bătrânii din familiile sau zonele lor, dar au încercat să ofere repere şi despre istoricul mâncărurilor respective sau informaţii care să le lege de comuna din care provin.

Avram Fiţiu, care este conferenţiar la USAMV şi iniţiatorul manifestării, a explicat că acest demers este unul didactic, dar şi de salvare a unor mâncăruri tradiţionale. El a amintit că România se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte mâncărurile atestate ca produse tradiţionale.

‘Studenţii au trebuit să identifice un produs tradiţional, să îi întocmească un caiet de sarcini prin care să explice de unde provine acesta, cum se realizează şi dacă are o vechime de minim 30 de ani. (…) Ar fi păcat să le pierdem, pentru că nu ne putem exprima la nivel european decât prin produse specifice româneşti. În prezent, România este pe ultimul loc în Europa la nivel de atestare de produse tradiţionale, spre deosebire de Franţa care are 280′, a spus Avram Fiţiu.

Acesta a explicat că un asemenea produs ar trebui să fie promovat, astfel încât să obţină un certificat de atestare ca produs tradiţional, de un număr de minim cinci agricultori din comuna de provenienţă.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *