„Sunt Anca Dragu, ministrul Finanțelor. Ați avea timp să veniți la o discuție la minister?” Telefonul surpriză pe care l-a primit tânărul antreprenor Valentin Radu

0 12

Antreprenorul Valentin Radu a povestit într-o postare pe Facebook problemele cu care s-a confruntat și se confruntă atunci când ajunge la ANAF. Cuvintele acestuia, distribuite de sute de ori pe rețeaua de socializare, au ajuns și la urechile ministrului Finanțelor, Anca Dragu, care a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe tânărul antreprenor invitându-l la minister pentru a sta de vorbă.

Un fapt banal, dar absolut străin de practicile guvernamentale întâlnite până acum.

“Ieri, m-a sunat un număr necunoscut. Ministrul de finanţe, Anca Dragu, la telefon.

– Puteţi veni să ne ajutaţi astfel încât să înţelegem cum şi ce fel cu declaraţia 088?

 

Într-o oră eram acolo, împreună cu Alin Popescu şi Mihaela Bogiu de la Avocatnet. Părea ireal. A venit şi directorul ANAF. Eram nu doar ascultaţi, dar se folosea şi empatia, iar scopul era să facem debugging la povestea aceasta, de care ştiau, şi pe care încercau să o rezolve, deja – de la 1 august, procedura 088 e ceva mai simplificată.

Una peste alta, concluzia a fost că se va folosi un status intermediar de “suspendare” – ca un cartonaş galben, înainte de a se bloca în felul acesta activitatea”, a scris Valentin Radu, ulterior, pe Facebook.

Părea ireală scena. Discuția a mers incredibil de bine. A venit și șeful ANAF, Dragoș Doroș. Am fost întrebat, ascultat, doamna ministru nu numai că dădea atenție, ci înțelegea absurdul situației și a vrut să rezolve lucrurile. Domnul Dragoș Doroș a participat la discuție, a fost foarte săritor, a zis că va verifica această situație punctual. A spus că va decide în primul rând ca informarea contribuabililor să se facă corect, fiscul să trimită notificările către contribuabili și prin email”, mai spune acesta, potrivit republica.ro.

Totul a pornit de la o postare prin care Radu a prezentat drama unui antreprenor în tehnologie care “visează la un viitor mai decent și chiar tentat să participe la inițiativa Govithub”.

“2013 – cu bani împrumutaţi şi multă perseverenţă, lansez a 4-a companie, în tehnologie. Las la o parte vacanţe, dimineţi prelungite sau stat cu copiii. Să clădim viitorul, România are nevoie de produse în tehnologie pe care să le exporte, nu doar să fie o sursă ieftină de creier pentru şmecherii care fac outsourcing în România şi au scutiri de taxe şi facilităţi mai mari decât amărâtele de IMM-uri locale 2013-2015 – puţini oameni îşi imaginează nivelul de stress, dedicare, perseverenţă şi provocare prin care am trecut împreună cu mâna de Oameni ne/specialişti care au adresat din România piaţa internaţională cu un produs made în Ro. A fost greu, dar frumos.

2016 – după 3 ani, ajungem la o echipa de 25 de oameni, cu clienţi precum Forbes USA, Samsung, Telekom, Avon şi încă 10.000 de website-uri care utilizează produsul Marketizator.

Martie 2016 – primim o investiţie de 1 milion de euro de la 3TS prin fondul Catalyst.

17 Iunie 2016 – Avem deja o echipă de 50 de oameni şi aflăm de la un partener străin că nu mai avem cod TVA valabil. Cei de la ANAF sector 5 spun că ei au aplicat legea – au trimis un aviz poştal prin poştă prin care ne invitau să le explicăm ce şi cum (dar nu au confirmare de primire de la noi) şi au publicat pe site-ul ANAF sector 5 (adică ar trebui să avem un angajat care zilnic să verifice site-ul anaf – poate e ceva legat de noi?)

Rezultatul este că nu putem investi banii primiţi fără a avea un extra-cost de 20%, iar toţi clienţii noştri din Europa ar trebui să ne plătească cu 20% mai mult (pentru că nu îşi pot deduce TVA-ul).

Iulie 2016 – Cifra noastră de afaceri scade cu 80% faţă de luna precedentă.
8 august 2016 – După ce am trecut prin chinul groaznic de a depune din nou declaraţia 088 (cu împuterniciri de la fondul de investiţii şi tot tacâmul) – aflăm şi noi motivul – este acela că o altă firma la care este acţionar minoritar fondul are o amărâtă de datorie la ANAF sectorul 6 – iar noi suntem, conform algoritmului de calcul – o firmă care are un risc mediu de a nu mai plăti datoriile către stat – deşi se poate observa istoricul tuturor firmelor în care am fost acţionar.
Concluzie: bugetul de stat putea avea ceva mai mulţi bani, cei 50 de angajaţi din echipa noastră nu ar fi fost cu moralul la pământ pentru faultul asta fără rost, eu nu m-aş mai fi simţit complet dezamăgit de parteneriatul cu statul român în această încercare de heavy-lifting, dacă:

1. Am fi fost anunţaţi.
2. Ar există un algoritm normal la cap şi decizii personalizate, de la caz la caz, prin care statul să îşi recupereze debitele restante.”

Recomandari