Să ne fie RUŞINE tuturor! Am ajuns să ne batem joc de bătrânii noştri?

0 17

Ei sunt de vină, pensionarii. Ei votează brambura, ei alterează sistemul politic al ţării, aducând la putere ciocli de culoare roşie. Ei rod din bugetul ţării, nesătuii, manipulatii, mâncători de sarmale la grămadă şi pupatori de moaşte.

E greu acum să demontăm toate miturile astea, în care chiar şi noi am ajuns să credem. Nu spunem decât că toţi oamenii sunt manipulaţi într-un anumit mod, cei mai slabi căzând în capcane din care nu mai pot ieşi niciodată.

Dincolo de toate aceste vini colective care le sunt aruncate în cârca, bătrânii noştri (mulţi dintre ei, mâncători de pensii „babane” de 300 de lei) îşi târăsc grijile în acele sacoşe imense pe care le plimbă dintr-un magazin în altul, de la o piaţă la alta, în căutare de vreun cofrag cu ouă la promoţie sau un kilogram de ceapă puţin lovită şi scoasă la oferta.

Nu puţini sunt cei care aruncă cu obide în direcţia lor, înjurând de mama focului Primăria că le da abonamente reduse pe mijloacele de transport în comun. Le simţim emoţia în glas atunci când, vazandu-i în faţa patiseriilor, nezicand nimic, le întindem câte un covrig sau o gogoaşă.

De ce m-a apucat brusc această melancolie? Recunosc, trec şi eu în grabă pe lângă multe astfel de momente cotidiene, nepăsător, grăbit să ajung la serviciu, să fac şi eu ceva bani de-un covrig. Într-o zi, s-au legat două momente în care au fost implicaţi bătrâni, momente care mi-au rămas întipărite adânc în minte.

Dimineaţă, la staţia de metrou Piaţa Victoriei, la trecerea prin pasajul care face legătura între magistralele de metrou, atunci când lumea alearga grămadă să prindă trenul, am asistat la o scenă jenantă. Un tinerel grăbit a ratat metroul la mustaţă, fiind blocat de mersul lin al unei bătrâne care îşi ţinea calea, în concordanţă cu anii care o sileau să facă acest lucru. Chiar dacă următoarea garnitură venea peste două minute, “gelatul” cu ţepi în cap i-a tras o înjurătură de s-a auzit până pe magistrala cealaltă: “…ţi morţii….!!”

N-am dat mare atenţie acestui incident, cum nici ceilalţi oameni care alergau agitaţi de colo colo nu au zis nimic.
După amiază, am mers la un supermarket pentru cumpărături. În faţă, la casa de marcat, era o bătrânică ce îşi îndesa cumpărăturile într-o sacoşă. Evident, se mişca puţin mai lent, însă ea încerca să dea impresia de rapiditate, ştiind că oamenii care aşteaptă niciodată nu au răbdare.

La un moment dat, a vrut să îşi ia marfa în braţe şi s-o bage ulterior în sacoşă. “Staţi liniştită, doamna, e timp”, i-am zis eu.
Surprinsă, bătrâna s-a uitat la mine cu o faţă senină şi mi-a spus: “Bravo, se vede după cum vorbiţi că sunteţi un om educat”. Am rămas surprins, pentru că nu făcusem altceva decât s-o las pe femeie să-şi bage produsele liniştită în sacoşă. Un lucru omenesc şi normal. Privirea ei şi reacţia sa mi-au arătat că bătrâna a rămas surprinsă că cineva dintr-o generaţie inferioară ca vârstă îi adresează două cuvinte.

Mai presus de asta, femeia, probabil, a rămas uimită că cineva îi poate vorbi şi frumos.

Recomandari