Editura Institutul European din Iași a publicat volumul ”Covid. Colivia noastră”, coordonat de profesorul universitar Laurențiu Șoitu, prima carte din România despre pandemia de coronavirus. Cartea, publicată luna trecută, adună texte ale unor experți, dublate de cele ale unor personaje extrem de controversate. Autori precum Dan Puric, intens promovat de propaganda rusă, sunt validați de președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, proaspăt numit șef al CNATDCU, dar și de Patriarhul Daniel, scrie G4Media.

Compilație a mai multor genuri (jurnale personale, articole științifice, reportaje, postări de pe Facebook etc), volumul include articole ce conțin izbucniri isterice și câteva fake-news-uri preluate din presă.

Președintele Academiei, inspirația conspiraționiștilor

În prefață, coordonatorul Laurențiu Șoitu scrie: ”Am dorit ca volumul să fie un document editat în perioadă de maximă prezență a pandemiei, încărcat de forme ale raportării așezate între optimism și destulă tristețe, între auto(ironie) și umor, între analiza rece a savantului și emoția dezlănțuită a scriitorului, între dorința de autocontrol și vulcanica izbucnire generată de blocarea unor drepturi fundamentale – precum cel de liberă mișcare și, ca niciodată cândva, interzicerea rugăciunii în Biserică, lăcașuri de cult.” (p. 11).

Cele 48 de texte sunt împărțite în trei secțiuni: ”Vremuri de restriște”, ”Revenirea la experți” și ”Covid. Colivia noastră”. Numele primei secțiuni este inspirată de un text scris în pandemie de președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop (”Gânduri în vremuri de restriște”), al doilea, dintr-o propunere formulată ad litteram, în textul său, de Bogdan C. Simionescu, iar ultima este aidoma cu titlul cărții. Și dedicația de la început – ”Periculoșilor bătrâni”, este tot o copie după același Pop care semnează textul ”Periculoșii bătrâni”. Președintele Academiei Române, după cum o recunoaște și coordonatorul, a fost un soi de ”far călăuzitor” pentru mulți dintre semnatari, pozițiile sale critice din timpul pandemiei având ecou printre ei.

Încadrarea în secțiuni este, însă, îndoielnică. De exemplu, ”actorul, regizorul, scriitorul” Dan Puric și preoții Nicolae Dascălu, Egidiu Condac și Ion Vicovan apar la categoria ”Revenirea la experți”. Fețele bisericești ocupă, de fapt, un loc primordial în lucrare: semnează zece dintre texte. Și aceasta nu-i tot: o parte dintre medici (Mircea Beuran, Grigore Tinică) se îndreaptă și ei cu gândul spre Divinitate, în timp ce la articolul scris de Șoitu ”Aici mă cunoaște Dumnezeu după mine”, dacă nu ai ști numele autorului, l-ai putea confunda ușor cu unul semnat de un călugăr de la Muntele Athos.

Fake-news-uri

Ponderea textelor echilibrate, documentate, inspirate (George Bondor, Mircea Dumitru, Gabriela Grosseck și Laura Malița, Bogdan C. Simionescu, Șerban Iosifescu, Anton Adămuț) este dată peste cap de prea multe altele, care suferă din diferite pricini.

În primul rând, chiar dacă asumat, a încerca să scrii despre un fenomen atât de complex, fără a avea o pregătire necesară, sub influența unor informații fie false, fie care răstoarnă perspectiva de la zi la zi, nu reprezintă o știință onestă. Astfel, au reușit să se strecoare în paginile cărții fake-news-uri, însuși Ioan Aurel Pop fiind o victimă: ”(…) am aflat cu stupoare că ministrul Sănătății vrea să «carantineze» toate persoanele trecute de 65 de ani, «într-un hotel», «într-o camera cu tot confortul» etc. Mi se pare halucinant și cred, deocamdată, că acestea sunt metafore de jurnalist dornic de publicitate” (p. 31). O asemenea propunere a fost făcută de medicul Adrian Streinu Cercel, și nu de ministrul Sănătății, care a și respins-o puternic.

Același academician face o legătură, fără suport, între efectele pandemiei și cauza pentru care un canadian a ucis 16 persoane la jumătatea lunii aprilie.

Vasile Burlui are informația că laboratorul din Wuhan a fost ”subvenționat de americani cu 250 de milioane de dolari” (p. 208), iar ”expertul” Vasile Astărăstoae combină informațiile cu ”bomba”: ”Circulă un scenariu potrivit căuia OMS va ridica recomandarea tuturor restricțiilor numai atunci când este disponibil un vaccin și s-a desfășurat un program de vaccinare în masă. De fapt, vom fi ținuți ostatici (…)”.

De remarcat prezența într-un volum științific a unora dintre sursele invocate de Șoitu la notele de subsol ale prefeței: opiniile unui astrolog, site-urile justitiarul.ro, inpolitics.ro, m.ziuanews.ro sau luju.ro.

Episcopul Ignatie al Hușilor (paginile 61-68, selecții):

”Leftiștii totalitari români au dat deja lovitura de grație: distrugeți toate lingurițele cultice și așa veți scăpa de virusul mortal”, ”Cred că acțiunea virusopatică a moleculelor organice din ADN-ul progresiștilor totalitari țintește în această direcție: deformându-l structural prin ideologie și tâlhărindu-l pe creștin de Împărtășanie, de Liturghie, de fapt, îi provoacă infarct miocardic și îl deposedează de însăși rațiunea de a fi în Biserică (…)”, ”puroiul haterilor Învierii și ai credinței a răzbătut vehement prin crusta pandemiei, răspândind un aer pestilențial”, ”grobianismul progresist și neoateist desființează fără drept de apel dorința creștinului de a trăi bucuruia și liniștea Paștilor”, ”se pare că vigilența plină de otravă și duh de dezbinare sunt mai de preferat, conform fișei postului de progresist neocomunist”.

Dan Puric (219-221, tot selecții, printre zeci de semne de exclamare, patetisme și majuscule):

”Acum, Patriarhul conduce nava încet printre stânci, pentru că e pericol ca stânci ascunse să spargă corabia. Aceste măsuri au fost luate pentru a evita șocul anafilactic în Biserică. O făceau praf. Știți cum se face șoc anafilactic? Au făcut experiențe cu otravă extrasă din scoici, melci și au creat un peritoneu la un câine. Nu a fost o reacție. După două săptămâni au injectat o cantitate mult mai mică, iar câinele a murit. S-a numit injecție de șoc.

Prima experiență a fost Colectiv. Când s-a făcut acea propagandă bruscă asupra Bisericii, asupra Patriarhului, acela a fost fondul infecțios. Acum era de ajuns să se plaseze o babă lângă altar, să leșine. Să se spună că pandemia a pornit din România și epicentrul e Biserica Ortodoxă (….) Oastea făcută de virușii autohtoni era pregătită să iasă cu lozinci. Muți ca la șah, cu șase, șapte mutări înainte. Biserica a trebuit mereu să se strecoare prin criminalitatea politică, așa cum, în 1955, printre tancurile bolșevice au fost canonizați sfinții români.

Vedeți acum câte atacuri se dau în numele sănătății publice. Ei sunt perfect acoperiți. Așa că fă-ți crucea mare că dracul e bătrân.”

Academician Alexandru Surdu (într-un interviu, p. 285-293):

”La noi, virusul a fost lăsat să vină, și chiar a fost invitat”. ”Se prefigurează un stat polițisto-securist. Avantajați sunt și particularii străini, și marile corporații comerciale, farmaceutice, alimentare etc, scutite de impozite, dar și «tefeliștii», cum le zice ziaristul Ion Cristoiu salariaților din ONG-urile finanțate din străinătate, câteva sute de mii, mai ales de tineri, pregătiți pentru a prelua conducerea întregii societăți. Mulți consideră că asta se și urmărește, că virusul ar fi fost programat să ucidă persoanele mature și vârstnice și să-i ferească pe tineri.”

Autoplagiatori

În ceea ce privește textul lui Puric, acesta a mai fost publicat anterior, putând fi găsit pe un cont de Facebook. La fel stau lucrurile cu cele două texte ale lui Ioan Aurel Pop (Periculoșii bătrâni, Pandemia și iar pandemia), Andrei Marga (Curajul de a schimba), Patriarhul Daniel (Mesaj spiritual în vreme de pandemie). ”În Covid. Colivia noastră” sunt doar republicări și acest lucru nu apare nicăieri, în ciuda rigorilor academice. În acest sens, două precizări:

  • Editura este acreditată, iar unul dintre autori (George Bondor) a menționat că lucrarea este finanțată printr-un grant oferit de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
  • Alți autori (Wilhelm Dancă, Bogdan C. Simionescu) au trecut la note de subsol fie faptul că textele au fost publicate anterior, fie că unele idei au apărut într-o lucrare precedentă, indicând-o inclusiv cu link.

Foto: Coperta cărții ”Covid. Colivia noastră”