Premierul francez: „Sânii dezgoliţi reprezintă Franţa mai mult decât vălul”

În cadrul unui discurs susţinut luni seara, Valls a oferit o interpretare proprie asupra reprezentărilor semi-nude ale Mariannei, fiind ulterior criticat de mai mulţi istorici şi activişti pentru drepturile femeii.

„Marianne are un sân dezgolit deoarece hrăneşte poporul! Ea nu are un văl, deoarece e liberă! Asta este republica!” a declarat Valls.

Premierul francez a fost criticat ulterior de istorica Mathilde Larrere, specializată pe Revoluţia Franceză. „Marianne are un sân dezgolit deoarece este o alegorie, cretinule!” a scris Larrere pe Twitter, explicând apoi că portretizarea Mariannei cu sânii dezgoliţi sunt de fapt aluzii la opere clasice.

„Prima alegorie feminină la adresa Revoluţiei Franceze datează din 1792, iar atunci a fost utilizat

modelul alegoriei antice a libertăţii – de aceea prima depicţie a Mariannei avea pe cap o bonetă frigiană (n.r. – căciulă purtată de sclavii eliberaţi în timpul Imperiului Roman). (…) Sânul dezgolit nu reprezintă nimic, doar un model artistic preluat din nevoia de a reprezenta ceva similar cu alegoriile antice ale libertăţii” a scris istorica franceză.

Un alt istoric francez, Nicolas Lebourg, a declarat pentru ziarul francez Liberation că Valls s-a referit probabil la pictura celebră a lui Eugene Delacroix din 1830, „Libertatea conducând poporul”, în care o figură feminină este prezentată conducând revoluţionari parizieni.

Marianne – cum a ajuns să fie numită întruchiparea franceză a libertăţii – a fost însă adoptată simbol aRepublicii în Franceze 18 ani mai târziu, odată cu abolirea monarhiei după Revoluţia de la 1848. Pictura lui Delacroix a fost făcută în contextul Revoluţiei de la 1830, care a rezultat în schimbarea de pe tronul franţei a lui Carol al X-lea cu Ludovic Filip I, motiv pentru care unii istorici ai artei consideră că opera reprezintă mai degrabă absurdul multiplelor revolte din acea perioadă a istoriei Franţei.

Manuel Valls s-ar fi putut referi însă şi la reprezentarea lui Honore Daumier din 1848, care o prezintă pe Marianne alăptând doi copii în timp ce ţine în mână tricolorul francez.

Larrere explică şi că portretizarea lui Marianne a depins şi în funcţie de orientarea facţiunii aflate la conducerea republicii, conservatorii preferând variantele îmbrăcate şi chiar interzicând în anumite momente pe cele semi-nude. Liberalii, în schimb, le-au preferat pe cele semi-nude deoarece erau mai apropiate de esenţa revoluţiei.

Fostul parlamentar din partea Partidului Verde, Cecile Duflot, a spus că „admiraţia lui Valls” pentru sânii dezgoliţi ai Mariannei indică „o viziune lamentabilă a femeii” din partea unora dintre politicienii francezi.

Controversa asupra burkiniului – un costum de baie care acoperă tot corpul, tot mai des purtat în ultima vreme de femeile de religie musulmană la plajă, interzis în ultimele săptămâni în mai multe zone din Franţa – pare să nu se mai sfârşească. Cea mai înaltă curte administrativă a ţării a ordonat suspendarea interdicţiei, considerată neconstituţională, într-un caz, în timp ce municipalităţile care au interzis costumul de baie susţin că nu vor ridica interdicţia indiferent de deciziile tribunalelor superioare.