Oana Moraru: „Nu este corectă afirmația cum că un copil poate, dar nu vrea. Relația e inversă – reușim să vrem numai atunci când simțim că putem”

0 44

„Îi auzim pe profesori despre profesori vorbind despre lenea copiilor, neimplicarea lor, dezangajarea lor. Din punct de vedere psihologic, când un copil își pierde voința, când nu are suficientă atenție, când nu are suficientă angajare sau ascultare activă, adică atunci când nu are funcțiile executive ale creierului suficient de pregătite pentru învățare, sigur are, din punct de vedere emoțional, paharul gol sau pe jumătate gol. Dorința de a reuși este în fiecare dintre noi, nu există o ființă care să nu dorescă să câștige, să se dezvolte. Nu există copii leneși, copii neatenți pentru că vor ei”, spune Oana Moraru, consultant educațional și fondator al școlii Helikon, pe scena conferinței Epic Talk. Evenimentul, care s-a desfășurat în weekend, a avut drept temă calitatea relațiilor din viața unui om, fie că este vorba despre relația de cuplu, relația cu copiii, relația cu munca ori cu mâncarea.

Oana Moraru vorbește despre relațiile dintre profesori și elevi și amintește câteva expresii repetate de milioane de ori în școala românească: „brânză bună în burduf de câine” și „poate, dar nu vrea”. „Nu e corectă afirmația cum că un copil e isteț, poate, dar nu vrea. Mulți învățători, educatori sau profesori apelează încă de la deschiderea anului școlar la Dacă vreți puteți. Nu-i așa. Tocmai că reușim să vrem dacă simțim că putem. E inversă relația. Numai dacă reușim să construim suficiente momente de triumf cu copiii, atunci apar voința, ambiția sau puterea de concentrare”, spune ea. În clasele primare se pun bazele stimei de sine pentru un om în dezvoltare și tot atunci se pot crea complexele de inferioritate sau de superioritate care pot ține captiv un individ pentru tot restul vieții sale. Și tocmai atunci, sistemul de educație pune accentul pe competiție și pe stabilirea topurilor valorice.

„Concursurile școlare individuale atacă stima de sine a copiilor și nu poți deveni competitiv în viață, dacă n-ai construit întâi etapa aia în care te simți în siguranță, te simți apreciat, ai 10 triumfuri academice pe zi, nu ți-e teamă că colegul de bancă ți-o ia înainte, maică-ta nu se uită peste umăr să vadă dacă al vecinului n-a lucrat cu trei pagini mai mult la temă. De aia nu avem prea mulți oameni competititivi în societate, pentru că au acumulat foarte multă frustrare și sentimentul că e altul mai bun”, crede Oana Moraru.

În România, copilul este culpabilizat pentru toate eșecurile din învățământ. Însă copilul nu este niciodată de vină – aceasta este mantra care ar trebui să se afle la baza sistemului de educație.

„Noi omorâm atenția și răbdarea și ascultarea activă și voința de creștere la școală în felul în care am formatat și organizat programele școlare: sunt pe invers față de nevoile și curbele de efort ale copiilor. Mi-e teamă că altul mi-o ia înainte și nu sunt suficient de bun ca părinte dacă nu umplu rafturile cu probleme cu steluțe.

La clasele I îi dresăm să rezolve ecuații cu o necunoscută. Au multe exerciții care presupun jocuri de inteligență lingvistică. Aia nu e matematică, sunt testele de inteligență lingvistică și logico-matematică, care se aplică în testele de perspicacitate”, explică ea.

O altă practică în școala românească este aceea de a transforma o greșeală într-o tragedie. „ Trebuie să punctezi unde treaba nu merge bine, unde trebuie să corectăm, unde sunt greșelile. Dar nu trebuie să intoxicăm copilul în momentul, în care semnalăm ce nu merge bine, și cu starea noastră emoțională. Sunt profesori care, atunci când constată că există o greșeală își toarnă în momentul observării respectivei greșeli și condiționarea lor, probabil foarte veche. De ce? Cum se poate așa ceva? Ce ai făcut? Există două feluri de a pune întrebarea: Ia să vedem, ce n-a mers aici? Ca și când sunt aliatul, partenerul lui. Și celălalt gen de de cem care e un atac”, a transmis Oana Moraru pe scena Epic Talk.

În cadrul evenimentului, au mai vorbit cinci personalități ale vieții publice din România: Andreea Esca – Despre relația dintre oameni și munca făcută cu pasiune, Gáspár György – Despre relația dintre partenerii de cuplu, Adrian Hădean – Despre relația cu mâncarea, Mirela Retegan – Despre relația dintre părinți și copiii mici și Diana Stănculeanu – Despre relația dintre părinți și adolescenți,

Recomandari