„Nu încăpem cu toţii la o masă”. Povestea unei familii cu 17 copii

0 25

În satul Doina, raionul Cahul, locuieşte una dintre cele mai numeroase familii din R. Moldova. Familia Vihodeţ numără 17 copii frumoşi şi voioşi, care se bucură de dragostea şi grija părinţilor.

Aceştia, însă, reuşesc cu greu să pună pe masă, în fiecare zi, mâncare pentru întreaga familie. Dar nu se plâng, ci muncesc din răsputeri ne informează zdg.md
Valen­tina şi Vic­tor Viho­deţ sunt tineri, plini de viaţă, mereu zâm­bi­tori şi pri­mi­tori. „Eu sunt ucrai­nean din Mol­dova, iar soţia mea este mol­do­veancă din Ucraina”, zâm­beşte băr­ba­tul. Cei doi au 17 copii. Cel mai mare a împli­nit 23 de ani, iar cel mai mic – doar doi ani şi jumă­tate.

50 kg de zahăr, 160 l de ulei, saci de cartofi şi cereale…

1471423651-4013-541-sotii-vihodet

Intrând pe poarta fami­liei Viho­deţ, ni se aruncă în ochi cele şase bici­clete, spri­ji­nite de prispa casei. „Copiii merg cu bici­cleta pe rând”, explică Vic­tor, tatăl copi­i­lor, în timp ce ne invită în casă.

Lângă uşă stau ali­ni­ate vreo 10 pere­chi de papuci de toate mări­mile. „Pen­tru noi con­tează ordi­nea, în caz con­trar, cu atâţia copii, ar fi un haos”, spune capul fami­liei.

Părinţii şi copiii au învă­ţat să gos­po­dă­rească aşa cum pot, fără să ceară aju­tor. Ei lucrează pămân­tul, pe care cul­tivă de toate. „Fami­lia e mare, mân­care tre­buie, de aceea, am semă­nat răsă­rită pen­tru ulei şi grâu pen­tru făină, dar am sădit şi multe legume, pe care le con­ser­văm, ca să ne ajungă pe par­cur­sul între­gu­lui an”, ne spune Vic­tor. În tim­pul vacanţei de vară, copiii îşi ajută părinţii. „Mun­cim mult, pen­tru că o vară ne hră­neşte un an întreg”, explică părinţii.

Săp­tămâ­nal, fami­lia coace câte 12 pâini. Aces­tea le ajung doar până joi, iar vineri cum­pără pâine de la maga­zin. „Pâi­nea o coa­cem sâm­băta, când se adună toţi copiii şi ne ajută să frămân­tăm alu­a­tul”, explică Valen­tina. Între­baţi cât de multă mân­care con­sumă săp­tămâ­nal, aceş­tia ne-au spus că nu mai ştiu numă­rul saci­lor de car­tofi sau de cere­ale. „Dacă e să vor­bim la gene­ral, atunci, în cinci luni, se con­sumă un sac de 50 de kilo­grame de zahăr. Circa 160 litri de ulei con­su­măm într-un an”, cal­cu­lează Vic­tor.

Dimineţile pline în familie

Zilele încep, în fami­lia Viho­deţ, dis-de-dimineaţă. Pen­tru părinţi, deş­tep­ta­rea e la ora 6:00. La ora 6:30, băieţii mulg vaca, iar fetele mai mari îi îmbracă pe cei mici, care merg la gră­di­niţă. „Avem să pre­gă­tim şi micul dejun pen­tru cei şase copii de la şcoală şi doi copii de la gră­di­niţă. Aşa că mun­cim din zori. Noi mân­căm doar după ce pleacă toţi. Cel mai impor­tant e să-i vedem sătui”, spune Vic­tor, arătându-ne bucă­tă­ria tic­sită cu vase şi cra­tiţe mari, puse una peste alta. „Nu încă­pem cu toţii la o masă, iar dimi­neaţa este o ade­vă­rată luptă: dacă te-ai întors să-ţi iei o lin­gură, des­co­peri că cineva ţi-a luat cea­iul, te ridici să-ţi cauţi cea­iul şi vezi că cineva se încu­metă să-ţi ia tar­tina”, des­crie tatăl jocu­rile copi­i­lor, care zâm­besc şi fac schimb de pri­viri vesele între ei.

După ce copiii pleacă la şcoală, capul fami­liei începe să lucreze la mini­ser­vice, un fel de mică sta­ţie de vul­ca­ni­zare, pe care a construit-o în gara­jul de lângă casă. Valen­tina, însă, rămâne cu cel mic. „Mezi­nul este stă­pân acasă, până se întorc cei­la­lţi”, face o glumă Vic­tor Viho­deţ.

Valen­tina ne spune că cei 17 copii o fac nespus de feri­cită, dar recu­noa­şte totuşi că e greu. „Dimi­neaţa, le fac micul dejun, până strâng totul, trec câteva ore şi deja tre­buie să mă apuc de prânz, apoi de cină. Pen­tru că mă ajută copiii, e puţin mai uşor. De fapt, te deprinzi şi nu mai observi”, poves­teşte Valen­tina, care pare o femeie timidă şi blândă. „Unii copii fac curat în casă, alţii spală vesela. Au un fel de gra­fic neo­fi­cial”, pre­ci­zează Vic­tor.

„Trebuie să bei, să nu faci nimic şi statul te va ajuta…”

1471423651-6008-541-bicil

În ulti­mii trei ani, fami­lia Viho­deţ nu pri­meşte niciun aju­tor social de la stat. A fost lip­sită de micul aju­tor lunar după ce un copil a înce­put să-şi facă stu­di­ile prin con­tract, la cole­giul de medi­cină din Cahul. „Sta­tul con­si­deră că dacă ai bani să achiţi un con­tract de stu­dii, înseamnă că eşti bogat. Mai mult, a tre­buit să achi­tăm şi con­trac­tul celei de-a doua fiice. Am lup­tat cu sta­tul, am tri­mis 14 scri­sori ca să le dea să înveţe la buget, pen­tru că nu ne putem per­mite să plătim atâţia bani. Dar, niciun efect, pen­tru că acolo unde sunt bani pen­tru un con­tract, se găsesc şi pen­tru al doi­lea şi nu s-a mai luat în cal­cul că sun­tem o fami­lie nume­roasă. De ce nu se gân­desc că tre­buie să mun­cim zi şi noapte ca să avem cu ce să hră­nim copiii?”, se întreabă Vic­tor, dez­a­mă­git de sis­te­mul şi felul în care sunt gân­dite legile.

„Nive­lul de trai şi situ­a­ţia finan­ci­ară a unei fami­lii sunt cal­cu­late în baza unor puncte. Dacă suma depă­şeşte punc­ta­jul maxim, atunci fami­lia res­pec­tivă nu pri­meşte aju­tor social. Fami­lia Viho­deţ a depă­şit suma maximă, dar am vor­bit cu Vic­tor Viho­deţ şi acesta pre­gă­teşte setul de docu­mente pen­tru acest an. Spe­răm să-l putem ajuta”, susţine Sta­ni­slav Şagan, asis­tent social în satul Doina.

„Tre­buie să bei, să nu faci nimic, să laşi în para­gină pămân­tul, să furi, să acce­pţi ca gar­dul să-ţi fie dis­trus… doar atunci sta­tul îţi va da un aju­tor social. Dar când vrei să faci ceva bun, să-i înveţi şi să le oferi tot ce poţi mai bun copi­i­lor, ţi se întoarce spa­tele. Şi nu se iau deloc în cal­cul sacri­fi­ci­ile pe care le facem ca să le putem plăti con­trac­tul. Cei de sus nu ştiu că după ce strân­gem grâul, în loc să-l păs­trăm pen­tru noi, sun­tem nevo­iţi să-l vin­dem, să plătim con­trac­tele, după care să cum­pă­răm de la alţii făină”, zice Vic­tor.

Părinţii unui băieţel de 2 ani şi jumătate şi bunicii unui băieţel de 2 ani

Fiica mai mare şi-a înte­me­iat pro­pria fami­lie, ast­fel încât Vic­tor şi Valen­tina au deve­nit bunici, având acum un nepoţel de doi ani­şori. O fată a absol­vit cole­giul de asis­tenţă soci­ală şi îşi caută de lucru. Un băiat lucrează la pri­mă­rie, şofer, iar patru copii sunt stu­denţi şi învaţă la Cahul, la o dis­tanţă de 35 de kilo­me­tri de sat. „Nu pot să facă naveta zil­nic, ar fi prea scump. De aceea, vin acasă doar sâm­băta. O geantă iese din casă şi ne apu­căm să o pre­gă­tim pe urmă­toa­rea”, explică mama copi­i­lor.

Părinţii îşi doresc ca fie­care copil să înveţe şi să aibă o pro­fe­sie. „Le spu­nem că dacă vor învăţa bine, vor reuşi mai multe. Încer­căm să găsim vreun cole­giu care e prin apro­pi­ere, pen­tru că nu ne putem per­mite să-şi facă stu­di­ile în capi­tală sau mai departe”, spun ei. Potri­vit lor, pri­mă­ria din sat i-a scu­tit de taxa pen­tru gră­di­niţă, iar la şcoală copiii au parte de un prânz. În gene­ral, sta­tul a închis ochii şi e nepă­să­tor la nea­jun­su­rile şi gre­u­tă­ţile cu care se con­fruntă zi de zi o fami­lie nume­roasă. „Am vrea să le con­struim copi­i­lor un vii­tor fără lip­suri, să le fie mult mai uşor decât nouă acum”, spune Valen­tina.

Am încer­cat să aflăm care este cea mai nume­roasă fami­lie din R. Mol­dova, însă cei de la Biroul Naţio­nal de Sta­tis­tică ne-au spus că nu au ast­fel de date, iar datele recen­sămân­tu­lui popu­la­ţiei, rea­li­zat în 2014, încă nu sunt sis­te­ma­ti­zate. Am fost redi­re­cţio­naţi la Minis­te­rul Mun­cii, Pro­te­cţiei Soci­ale şi Fami­liei. Repre­zen­tanţii insti­tu­ţiei ne-au spus că nu cunosc care este şi unde ar locui fami­lia cu cei mai mulţi copii din R. Mol­dova. „Ca să acu­mu­lăm ast­fel de date, avem nevoie de mai mult timp. De fapt, noi facem asta foarte rar, doar la cere­rea vre­u­nui deputat/politician, îna­inte de ale­geri”, ne-au spus cei de la minis­ter.

Sursa: zdg.md
Recomandari