Moartea nu există. Teoria Lanza – Einstein – Rosen

0 14

O nouă teorie științifică, nu lipsită de controverse, demonstrează că nu există un „punct terminus” al existenței omului, așa cum, de altfel, susțineau multe dintre conceptele antichității.

Robert Lanza, cercetător la Advanced Cell Technology, a făcut o demonstrație din care reieșea că, atunci când corpul biologic își termină „bateriile”, tot mai rămân 20 de wați de „energie informațională” care este absorbită în alt univers. Sau mai multe, perpetuu, dacă se adaugă și teoria „podului Einstein-Rosen”.

Teoria lui Lanza are la baza conceptul de biocentrism, anume că viața creează lumi multiple.
Prin observații ce țin de fizică cuantică s-a ajuns la noțiunea de „lumi multiple” sau „multivers”, în loc de „univers”.
Adică, există un număr infinit de „universuri” și tot ceea ce este posibil să se întâmple are loc în unele dintre acestea.
Iar ceea ce nu este posibil să se întâmple este doar moartea!
Toate aceste multiple universuri există simultan și, indiferent ce se întâmplă într-unul dintre acestea, „acțiunea” se continuă într-un altul.
Dacă un corp își termină „bateriile” într-un univers, nucleul energetic de 20 de wați – măsurat științific – care a făcut creierul să funcționeze ca un computer nu se stinge odată cu trupul. Se știe de mulți ani că „energia nu se distruge, se transformă”, iar „fântâna energo-informațională” a creierului, cum au numit cercetatorii cei 20 de wați, transcede într-un nou univers.
Timpul și spațiul, „măsuri pentru creier”
Un experiment, publicat în „Science”, arată comportamentul unei particule ce trebuia să treacă simultan prin două separatoare de fascicule.
Particula a trecut prin primul separator de fascicule. Cat timp aceasta a petrecut în separator, un Observator oarecare se poate decide să acționeze comutatorul celui de-al doilea separator, pornindu-l sau oprindu-l. Ceea ce Observatorul a decis la acel moment, a determinat particula să se comporte într-un anume fel, să treacă mai departe sau să mai aștepte. Indiferent de alegerea pe care a făcut-o Observatorul, particula este cea care experimentează opțiunile. Ideea este că „manifestarea energiei transcede noțiunea clasică de timp și spațiu”.
Cei 20 de wați de energie pot funcționa ca un holoproiector, ce afișează rezultatele experimentului pe un ecran. Indiferent dacă Observatorul a oprit sau a pornit al doilea separator de fascicule, holoproiectorul rămâne activat de aceeași baterie de 20 de wați.
Conform teoriei Biocentrismului a lui Lanza, spațiul și timpul sunt doar măsuri pe care creierul uman, incluzând „bateria de 20 de wați”, le foloseste ca să aranjeze într-o formă accesibilă informațiile primite. Mintea are nevoie de ele. „Bateria” nu, doar le procesează la un moment dat, dar funcționarea acesteia categoric nu depinde de timp și spațiu.

Legătura Cer-Pământ

„Spațiul și timpul nu sunt realități fizice externe”, spune Lanza. „Sunt percepții ale simțurilor animaliere. Când fizicienii au început să obțină proprietăți matematice asupra spațiului și timpului, au depășit limitele științei legitime și atunci lucrurile au luat-o razna”, subliniază Robert Lanza.
Sau vorba celebrului fizician Albert Einstein:„Oamenii ca mine știu că diferența între trecut, prezent și viitor nu este decât o iluzie perpetuată de încăpățânarea umană”.
Orice se întâmplă cu trupul, „bateria” este cea care va experimenta trecerea prin „al doilea separator de fascicule”.
Aici intervine Multiversul. Într-un univers, trupul poate să fie părăsit de energia vitală, dar simultan, în alt univers, continuă să trăiască.

Practic, ceea ce au descoperit cercetătorii acum, în conceptele anchității se numea Pomul vieții, a cărui filosofie se regăsește în toate culturile străvechi.
Sau este Thorul, „legătura Cer – Pământ”, care constituie calea prin care „fântâna nemuritoare de energie”, „bateria de 20 de wați” purtătoare de infoenergie face un salt dintr-un univers în altul.Sau este, potrivit teoriei „Podul Einstein-Rosen”, bazată pe Teoria relativității a lui Einstein, o gaură de vierme care conectează două puncte diferite în spațiu-timp și care poate fi traversată doar într-o singură direcție.
De fapt, conform teoriei, sunt mai multe poduri, fiecare către alt univers, care unește „găurile negre”. Conform acestei teorii, universul în care ne aflăm noi se află în interiorul unei găuri negre, care există în interiorul altui univers și tot așa.
Cine este Observatorul care alege să ne comute la un moment dat, permițând „bateriei energoinformationale” să experimenteze și alte universuri?
Rugăciunea „Tatăl nostru” propune o soluție: „Tatăl nostru care ești în ceruri (…)/ Facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe Pământ”!
Cine este Robert Lanza
Medic, om de știință și filozof, în prezent șeful Institutului Astellas pentru Medicină Regenerativă și profesor la Wake Forest University School of Medicine.
În 2001, Lanza a fost primul cercetător care a clonat o specie pe cale de dispariție (bizon indian), iar în 2003, a clonat un bou sălbatic pe cale de dispariție (un Banteng) din celulele înghețate ale pielii unui animal care murise la Grădina Zoologică din San Diego.

Lanza și colegii săi au fost primii care au demonstrat că transplantul nuclear ar putea fi utilizat pentru a inversa procesul de îmbătrânire și pentru a genera țesuturi imune-compatibile, inclusiv primul organ cultivat în laborator din celule clonate.Echipa sa a descoperit cum să genereze hemangioblaști funcționali (o populație de celule „ambulanță” din celulele stem embrionare umane). La animale, aceste celule au reparat rapid leziunile vasculare, reducând rata de deces după un atac de cord la jumătate și restabilind fluxul sanguin la membrele ischemice care altfel ar fi putut necesita amputare. SURSA: Newsweek.ro

Recomandari