Marturiile unor romani intorsi in tara :„Am lasat acolo un job de 4.000 de lire pe luna/ Cand unii zic ca noi dam virusul, ma simt ca ultimul om”

Jurnalistii de la Recorder au vorbit cu mai multi romani care s-au intors in tara in ultima luna. Ei sunt puternic afectati de campaniile duse in special pe retelele de socializare impotriva „diasporei”, acuzata ca aduce virusul in tara.

Ladislau Gaspar (26 de ani) din Blaj, judetul Alba – sofer pe betoniera

Lucram in Manchester, eram sofer pe o cifa de beton. (…) Eu acum sunt in Blaj, in apartamentul matusii mele, in autoizolare. Respect izolarea pentru constiinta mea, nu ca m-ar controla cineva. Am vazut ca zic unii ca aducem noi virusul. Mi se pare foarte nedrept sa zica asta despre oamenii care vin de la munca. Eu toti banii pe care i-am facut in strainatate, i-am reinvestit in Romania. Si cand unii zic ca noi dam virusul, ma simt ca ultimul om. Sunt foarte multe familii in Romania care depind de cei plecati afara si n-ar trebui sa ne judece in halul asta. Noi nu mergeam la prostitutie, la dat in cap acolo. Muncim, platim taxe si ne vedem de treaba noastra.

Cristian Levitchi (51 de ani), din Milisauti, judetul Suceava – muncitor in constructii

Am fost in Milano. Lucram intr-un santier, la finisaje, la niste apartamente de lux. (…) Eu sunt de langa Radauti, Suceava. Si de la mine din zona sunt plecati foarte multi. Oamenii pleaca pentru ca nu au unde sa lucreze la noi in zona. Eu am un baiat la facultate, trebuie sa-l intretin. Ne-am sacrificat familii, copii, tot, ca sa facem ceva… Si eu, acuma, ma gandesc ca mai tarziu o sa ne acuze cei care sunt in tara, o sa zica ca de la noi s-a luat virusul. Noi am stat inchisi, dar multi veniti la fel ca noi nu au stat izolati. Au plecat si uitati ce dezastru se intampla.

Multi au scris pe internet ca au venit infractorii. Nu se face diferenta. Sunt intr-adevar si din astia care au venit. Dar au venit multi oameni muncitori. Ca noi cand am plecat acolo nu am plecat de bine. Ci ca sa ne intretinem familia.

Vasile Florea (45 de ani), din Certeze, judetul Satu Mare – sofer

M-am intors acum doua saptamani acasa. Am lucrat in Anglia, am lasat acolo un job de 4.000 de lire pe luna. Eram sofer pe diverse utilaje, la Thames Water Company, regia apelor de la Londra. (…) Om vedea ce facem mai departe. Eu am sa gasesc de munca si in tara. Sunt un bun gospodar, am si animale, gospodarie, tot. Eu am ce sa fac, nu e problema. Doar sa ma desprind odata de strainatate! Eu acum sunt in carantina acasa, prin gradina, tund niste pomi. Is om gospodar”.

Dorin Armanu (42 de ani), din Bunesti-Averesti, judetul Vaslui – muncitor in constructii

Am luat decizia să plecăm, eram patru colegi într-o casă, închiriată special pentru noi și toți patru am vorbit cu șeful. Ne-a dat un furgon, o mașină cu opt locuri, am pus bagajele toate în mașină și am plecat.

Am văzut pe drum mulți români. Erau peste tot la graniță, au venit tot din cauza asta, că s-a oprit munca acolo. Printre ei au venit și hoții, și cerșetorii, e adevărat. Dar au venit și oamenii serioși, care și-au văzut numai de treabă. Vă spun eu că au venit oamenii cinstiți, că mai rău a devenit viața acolo, în străinătate, de aia au plecat.

Acum stau în carantină, într-un hotel din Vatra Dornei, mai am câteva zile și pot să plec acasă. Sunt dintr-un sat din Vaslui. Nu e situație bună deloc la mine acasă. Toți pleacă zilieri în străinătate. Nu sunt ajutoare sociale, nu sunt slujbe, nu e nimica, nimic din partea statului. Dacă se oprește cu străinătatea, va fi foarte-foarte greu pentru noi. Că doar așa oamenii din comunitatea noastră, de acolo, au reușit să-și facă și ei o căsuță, să mănânce și ei.

Eu sunt plecat în străinătate din 2005, tot fac Italia. Am încercat să fac și acasă ceva, am cumpărat niște stupi de albine, dar n-a mers, au murit. Am construit și o casă la mine în sat, copiii mei sunt la liceu în Huși, am doi mai mari și unul mai mic. Și trebuie să-i întrețin, de aia am plecat. Nu de bine am plecat eu la muncă acolo. Când ne dă drumul de aici, din carantină, mergem acasă la familie. Și după aceea, cu Doamne ajută!, înainte.

Ne bucurăm să ajungem ziua de mâine. Să treacă pandemia asta și la noi. Și om vedea ce facem. Prin bănci, împrumuturi, om vedea. Lucrăm din nou pământul de acasă, cultivăm, cumpărăm animale, ca înainte. Din construcții la Milano, facem agricultură la țară, în România. Păstori, ciobani, văcari! Totuși, dacă o să se mai poată pleca, m-aș întoarce acolo.”

Adrian Iancu (40 de ani), comuna Borcea, judetul Calarasi – tamplar

Eram pe un santier, in centrul Londrei. Lucrez de noua ani in Anglia. (…) Acum scrie peste tot ca vin romanii si ca nu au cotizat la taxe aici, sa stea acolo. Dar toti banii pe care i-am castigat eu acolo i-am trimis tot in Romania. Nu e vina mea ca nu am platit asigurare de sanatate in Romania. E urat sa vezi ce comentarii sunt la adresa noastra. Sau sa vezi ca suntem impartiti „diaspora” si „romanii”. E o prostie mai mare decat toata lumea asta. Nu e nicio diferenta, toti suntem romani.

Ioan Nemes (37 de ani), din Camarzana, Satu Mare – lucrator in constructii

Am lucrat 12 ani in Italia. Si sase ani jumate in Anglia. In Italia am lucrat intr-o fabrica, faceam farfurii. Dupa aia m-am dus pe santier, am facut regips, parchet. Si apoi, la Londra, pavaj, asfalt. (…) Am vazut ca s-a spus pe internet ca „vin hotii”. N-are lumea ce sa vorbeasca. Aia au ramas acolo, ca acolo o duc bine. Eu cred ca au venit oamenii cinstiti acasa, majoritatea. Nu e corect sa fim etichetati asa. Noi, cei din strainatate, am tinut tara asta. Ca daca nu investeam noi, din tarile unde am fost, cred ca tara era mult mai in prapastie decat e. Noi, fiecare din Satu Mare, de aici, am investit in comunele noastre si am bagat bani multi. Sunt investitii la fiecare casa care depasesc 100.000-200.000 de euro.

sursa

Loading...

Recomandari

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. AcceptRead More