Mi-a fost rău aseară. Tușeam și vomam. Îmi trecea și mă întorceam scandând “Nu plecăm! Nu plecăm!”… Apoi primeam gaze în față din nou. Iar tușeam, iar vomam.

0 40

Relatarea Mădălinei Ioana Gheorghiu impresioneaza prin dramatismul situatie. A fost acolo, a luptat, a suferit si acum ne relateaza o poveste grea pentru ea

Ce să scriu?

Mă caută prietenii să vadă dacă sunt în regulă.
Mama m-a căutat aseară la telefon disperată.

Ce să vă mai spun?

Sunt bine! Nu pot răspunde tuturor în parte și îmi cer scuze pentru asta.
Suntem bine! Nu toți, nu cei care au carnea despicată de la grenade. Nu cei care au fost preluați de Smurd, însă ceilalți dintre ei sunt bine. Doar gazați și uzi. Nu cei care au fost bătuți și-s vineți din cap până în picioare, însă restul sunt în siguranță.

Este România o țară democratică? România asta, a anului 2018?

Le-aș arăta bunicilor mei ce-a pățit nepoata lor aseară. A fost ordin de la cel pe care îl venerează. Ahâm. Și mă îndoiesc că trăiesc vreo secundă cu impresia că nepoata lor e vreo incitatoare violentă, sau vreo luptătoare Ninja.

Mi-a fost rău aseară.

Tușeam și vomam. Îmi trecea și mă întorceam scandând “Nu plecăm! Nu plecăm!”… Apoi primeam gaze în față din nou. Iar tușeam, iar vomam.

Toată noaptea am fugit. Când încolo, când încoace. Jogging, asta am făcut cu toții.

La intervale de 10 minute jandarmeria folosea fumigene și gaze. Pe urmă au adus tunurile de apă pe care le-au încărcat până la refuz și au început să tragă. Și au tras. Au tras în părinți, în copii, în tot ce mișca și nu purta uniforma lor.

Ne ardea pielea. Ne ardeau căile respiratorii și nu de puține de ori am auzit din spatele meu “La pământ, la pământ. Gazeeee.” Aud și acum în timpane.

2018.

Anul centenarului, anul în care un condamnat penal își atacă proprii cetățeni.

Ne-au dispersat la orele 23.00. Mulțimile au fost împinse violent spre bulvardele adiacente: Aviatorilor, Kiseleff, Lascăr Catargiu. Femeile fugeau cu copiii lor în brațe, bărbații cu soțiile lor pe brațe. Asta era imaginea ororii. Într-un stat democratic.

Ce să mai scriu? Să vă povestesc despre cum împărțea Jandarmeria Română pumni și picioare nejustificat? Da, da, așa cum auziți. Nejustificat. Ne-au bătut fără să facem nimic rău.

Bunicilor, voi auziți?

Am încasat primul jet de la tunul de apă. Nu m-a durut neapărat, dar efectul a fost mai rău decât simpla durere pricinuită de presiunea apei: mă usturau ochii și mai tare.

Farmaciile din împrejurul Pieței Victoria au lucrat peste program împărțind măști oamenilor.

Asta este democrația votată de tine, bunico/bunicule.

Îți mulțumesc! Pentru asta iau calea străinătății în Octombrie. Vă las să vă conturați propria dictatură aici, în țarișoara care, pe lângă că este a voastră, încă mai e și a mea.

Să mă bați fără să fac nimic, doar pentru că stăteam cu mâinile încrucișate în sân… asta înseamnă să fii jandarm în România.

Să arunci cu gaze lacrimogene doar pentru că te-am rugat să nu mai arunci pentru că nu mai pot respira și mă ustură tare, tare… asta înseamnă să fii sluga psd-ului.

Să îmi arunci cu grenada la picioare doar pentru că vreau să stau pe un singur metru pătrat, fără să scandez măcar… asta înseamnă să fii cu adevărat violent.

Să te arunci spre mine cu bâta în mână ca să ma sperii… asta înseamnă să fii bărbat. Bravos!

Să plângi și tu alături de noi, însă să nu dai înapoi, să nu cumva să-i ieși din cuvânt lu’ daddy… asta înseamnă să nu ai integritate deloc.

Să bagi tunurile de apă printre mulțime, deși toți protestam pașnic, asta înseamnă neprofesionalism și incompetență.

Mulțumesc pentru pumni, gaze și fumigene! A, și pentru tunul de apă pus pe mine! Mulțumesc!

Iar ție, străinule, venit din Argeș, mulțumesc pentru apa pe care mi-ai cumpărat-o benevol. Mulțumesc, frate!

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=304802730255622&set=a.114400605962503.1073741828.100021776928526&type=3&theater

Recomandari