Lucian Mindruta, despre Dragnea care a cerut iertarii pușcăriașilor din România. Mama avea 9 ani, Securitatea a intrat peste ea in casa. Au dat usa de perete si-au navalit cativa zdrahoni. Il cautau pe tatal ei, bunicul meu.

0 79

Foarte mulți români chiar cred ce le spun televiziunile pro-PSD: DNA se comportă ca securitatea anilor 50. Lucian Mîndruță povestește din proprie experiență cum s-a comportata cu bunicul, mama lui, și cum se comportă cei anchetați astăzi de DNA.

Lucian Mindruta: „O noapte oarecare din 1952. Mama avea 9 ani cand s-a intamplat. La 4 dimineata, cu lovituri de bocanci in usa, Securitatea a intrat peste ea in casa. Au dat usa de perete si-au navalit cativa zdrahoni. Il cautau pe tatal ei, bunicul meu: George Barleanu.

Au fost rapizi, dar el si mai rapid: a reusit sa sara pe geam si sa fuga spre Cotmeana, raul de langa satul nostru (Barla, judetul Arges) si de acolo in padure. Securisti nu l-au prins in noaptea aia. Asa ca au mai stat sa-i ia la terorizeze pe copiii din casa si pe bunica. A fost cea mai teribila intamplare din viata mamei si niciodata nu si-a revenit din ea.

Dupa 2-3 zile l-au prins pe bunicul si l-au dus la Pitesti. In puscarie s-a intalnit, dupa cateva saptamani, cu baiatul lui cel mare, Mihai. Arestat in liceu, pentru vina de a fi cantat un cantec regalist.

Nu va spun povestea mai departe. Va spun doar ce NU s-a intamplat atunci:
In dimineata de dupa descinderea Securitatii, mama NU a fost invitata la un talk-show, sa se planga de metodele barbare ale acesteia.
Bunica nu a dat declaratii la radio-ul unor prieteni despre nemernicii care i-au spart usa casei.

N-A existat o echipa de reporteri care sa vina repede la noi in sat, sa ia reactia ingrijorata a satenilorl fata de un asemenea abuz.
Parlamentul (numit atunci Marea Adunare Nationala) nu s-a reunit de urgenta pentru a modifica legile, astfel incat bunicul sa fie eliberat.

Nu a existat nici un editorial in Scanteia sau Romania Libera care sa-i ia apararea bunicului.

Mai grav, partidul lui nu a facut a doua zi o sedinta sa-l ajute. Nu doar pentru ca bunicul nu era asa de important. Ci si pentru ca partidul (ce mai ramasese din el) era in puscarie, iar activitatea lui, interzisa.

Cand vorbim despre anii 50 si despre metodele Securitatii, despre asta ar trebui sa vorbim.
Pentru ca mai sunt oameni care le cunosc. Unii, ca mine, din povesti. Altii, ca mama, din amintirile ei din copilarie.

Tocmai de aceea cred ca primul om caruia ar trebui sa-i ceara cineva scuze pentru un abuz ADEVARAT, pentru care nimeni nu a platit pana in ziua de azi, e chiar ea.
Mama.

Cine doreste, o gaseste si azi in Barla. Uitati-va dupa o casa alba, cu ferestrele si usa reparate intre timp”.

Recomandari