Jaful de 1 miliard de euro. Cum s-a furat tot sistemul făcut în comunism pentru a iriga 100.000 de hectare de teren agricol

0 9

Sistemul de irigaţii din judeţul Galaţi a fost ruinat sistematic de administrarea defectuoasă, de privatizările dubioase şi de hoardele de hoţi. În ultimele trei decenii, bunuri evaluate la circa un miliard de euro, care ar fi asigurat irigarea a 100.000 de hectare, au dispărut în neant.

Situat la intersecţia a trei mari cursuri de apă – Dunărea, Siretul şi Prutul – judeţul Galaţi a fost considerat tot timpul ca având un imens potenţial agricol dacă s-ar fi reuşit irigarea în condiţii eficiente a celor aproape 300.000 de hectare de teren arabil.

De altfel, în intervalul 1970-1989, în judeţul din sudul Moldovei s-au făcut investiţii colosale în sistemul de irigaţii, a căror valoare era estimată la peste 1,4 milioane de dolari, adică echivalentul a peste 1,2 miliarde de euro.

Acest efort financiar considerabil, care ar fi trebuit să asigure irigarea a aproape 180.000 de hectare de teren s-a sfârşit însă catastrofal. În cei 27 de ani care au trecut de la Revoluţia din 1989, infrastructura de irigaţii s-a evaporat pur şi simplu, paguba fiind, după o estimare pur statistică (având în vedere diferenţa dintre valoarea de inventar de atunci şi de acum), de circa un miliard de euro. Cum s-a întâmplat acest lucru, vă vom arăta în cele ce urmează.

Cum să furi 1.000 de buldozere

În 1989, în judeţul Galaţi se irigau 137.000 de hectare de teren, urmând ca sistemul „Terasa Covurlui”, având în prim-plan barajul în curs de execuţie la Suhurlui (o investiţie de 800 de milioane de dolari, conform documentelor vremii) să mai pună în exploatare încă 40.000 de hectare.

1475226472-7189-646x404

Deşi realizat în proporţie de 90%, sistemul „Terasa Covurlui” a fost abandonat în 1991, după ce guvernele post-decembriste au concluzionat că nu este cazul să mai aloce câteva zeci de milioane de dolari pentru a-l finaliza.

Uriaşul parc de utilaje aferent construcţiei (circa 1.000 de buldozere, basculante, excavatoare, screpere, etc) a fost privatizat către un investitor care a vândut totul la fier vechi, iar lucrările au intrat, teoretic, în conservare.

1475226472-7652-646x404

Urmele dezastrului de la Suhurlui FOTO C Crângan.

În practică, însă, totul a fost abandonat. Nimeni nu a mai păzit uriaşa investiţie, care s-a furat, bucată cu bucată, până n-a mai rămas nimic. Până şi imensul baraj din 30 de milioane de tone de pământ şi pietriş, placat cu beton, care trebuia să ţină în spate peste 300 de miliarde de litri de apă, s-a pierdut în peisaj, iar tot ceea ce a fost fier a ajuns, „la negru” în centrele de colectare.

1475226472-9263-627x0

Următoarele victime ale hoţilor au fost staţiile de repompare şi de punere sub presiune (răpândite pe câmp, în nodurile sistemului), care au fost deposedate de motoarele electrice, de pompe şi de cam tot ceea ce se putea demonta.

Ba chiar hoţii au trecut la etapa următoare şi s-au apucat să scoată de su pământ (uneori de la peste doi metri adâncime) ţevile din metal – unele cu diametrul de peste un metru, cu o greutate de peste 200-300 de kilograme pe metru liniar – să le taie şi să vândă la centrele de fier vechi.

1475226472-6600-646x404

Potrivit statisticilor Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi, în acest moment sunt în lucru, în diferite faze, peste 100 de dosare de furt din sistemele de irigaţii, iar cantitatea de conducte care a dispărut (pe zeci de kilometri din sistem) depăşeşte 5.000 de tone. Asta doar la o evaluare sumară.

Se mai irigă doar 3.000 de hectare…

Dacă este să ne luăm după hârtiile celor de la Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare- Sucursala Galaţi (condusă de câţiva ani, fără concurs, de Petru Bărceanu, de la PSD), la Galaţi s-ar putea iriga în jur de 120.000 de hectare.

1475226472-5829-646x404

Şi, totuşi, reparate nu sunt decât instalaţiile de pe 20.000 de hectare, iar în vara anului 2016, în condiţiile unei secete extreme, nu s-au irigat decât un pic peste 3.000 de hectare. E clar, socoteala din scripte nu se potriveşte cu cea din teren, lucru confirmat şi de fermieri.

„Se mai irigă doar în zona de şes, în lunca Prutului. La noi, pe terase, ni se cer nişte preţuri exorbitante pentru apă, care nu se justifică. Sistemul este praf, iar factura este umflată la noi. În aceste condiţii, am ales să nu mai irig pentru că pierd bani”, ne-a mărturisit fermierul gălăţean Sergiu Dimofte.

Recomandari