Editorial tăios despre “A doua Înviere”: “Preotul s-a răstignit pe crucea linguriței, în timp ce un bărbat a început să-i strige acestuia: Bulangiule!”

După ce au inventat mersul pe jos și saltul înainte cu picioarele dinapoi, românii au mai oferit omenirii o surpriză, chiar mai mare decât precedentele. O parte din inspiratul nostru popor, prin grația ÎPS Teodosie, a izbutit să-L învie pe Hristos, în noaptea de marți spre miercuri, adică exact cu o zi înainte de… Înălțare.

ADVERTISEMENT ADVERTISEMENT

Aici, problema nu este, totuși, atât de simplă. Pe de o parte, dacă Nikos Kazantzakis a scris romanul „Hristos răstignit a doua oară”, de ce să nu-L înviem și noi, de mai multe ori, mai ales că BOR nu s-a „supărat” în niciun chip pe Arhiepiscopul Tomisului. Totuși, situația – unică, de altfel – trezește rumoare. Există voci care au „aplaudat” acel moment, dar și o mulțime de alte glasuri care, delicat fie spus, l-au dezavuat. Nefericirea este că întreaga poveste s-a transformat într-o tulburătoare Noapte a Minții…

Andrei Dicu, tulburat după „A doua Înviere”, slujită de ÎPS Teodosie, la Constanța: În Noaptea Minții, „Așa-i românul”, duios și exaltat

Deși ÎPS Teodosie susținea că oamenii i-au cerut să facă această slujbă, realitatea a arătat că foarte puțini creștini au ieșit din case, pentru a participa la eveniment. Se pare că doar vreo 20 de credincioși au fost părtașii Învierii în reluare. Dar, aici, vorba unei pilde, „totuși, cine suntem noi să judecăm?…”. Însă, nenorocirea a fost că, la final, potrivit martorilor oculari și informațiilor apărute în mass-media, ÎPS Teodosie a împărtășit românii cu aceeași linguriță!!!

ADVERTISEMENT ADVERTISEMENT

Slujba biserica aer liber Paste lumanare lumina preot oameni masca covid ODOVANIE PASTE INQUAM Octav Ganea
Slujba de Paşte, repetată la Constanţa

În momentul în care scriu acest editorial, clepsidra arată că, în România, s-au înregistrat 18.954 de infectări cu COVID-19 și 1.219 morți, pe care mi-e greu să cred că-i va readuce printre noi cineva, indiferent de slujbele pe care le-am face și de timpul care se scurge între Învieri. Dar, istoria Împărtășaniei de la Constanța ține, deja, de atenția autorităților Statului.

„Nu puteam să-i amân! Se vor vindeca!”, s-a justificat Părintele. O fi gândit-o mult, dar, vorba aceea, ieri liber-pansismul, azi, bigotismul. Deșențat mod de a-ți convinge enoriașii să se apropie, cu pași repezi, de… viața veșnică.

ADVERTISEMENT

Noaptea Minții a continuat și dacă preotul s-a răstignit pe crucea linguriței, alții ne-au arătat cât de creștinește este să te bați singur în piroanele brutalității. În timp ce ÎPS Teodosie citea un acatist, un bărbat a început să-i strige acestuia „bulangiule” și mai ales, „satana”. S-a lăsat cu o schismă în toată regula, care a culminat cu intervenția Poliției. În ciuda tensiunii maxime pe care straniile noastre vremuri au înmuiat, ca pe un nod gordian, clipind în aer, sentimentul normalității, scandalul de la Constanța ne arată, vorba cântecului, că „Așa-i românul”, un tip paradoxal, duios și exaltat, în același timp.

De la scandal, la naivitate și revoltă

Incidentele petrecute la slujba de (re)Înviere sunt, pe o scară de la 1 la 10, incalificabile. Să ne întoarcem, însă, la problema spirituală și la vocile care se duelează într-un război pe care fiecare parte îl pretinde „Sfânt”. Pe de o parte, a repune în scena timpului Învierea Domnului pare o bazaconie și o năuceală. Pe de alta, însă, există credincioși care aprobă intenția ÎPS Teodosie, pentru că, din pricina pandemiei, de Paște nu am avut parte de… Paște.

ADVERTISEMENT ADVERTISEMENT

O colegă m-a pus pe gânduri, spunându-mi: „Tu nu știi câți români care nu știu ce reprezintă Paștele și Crăciunul am văzut!!” . Naivitatea mea s-a împletit cu revolta. Oare, așa să fie? Acum, totul este posibil, pentru că am auzit că mai sunt bătrâni, prin munți, care n-au aflat nici până în ziua de azi că a căzut Ceaușescu… Și din toate aceste motive, cumulate, incidentul de la marginea mării capătă un profund caracter funerar.

În mod firesc, fiecare este liber să-și iubească Dumnezeul în felul în care simte. Și simțirea este diferită, de la om la om, de la credincios la credincios. Dar oferirea caracterului oficial unei procesiuni, modul în care aceasta s-a desfășurat și mai ales felul în care lucrurile au degenerat, toate acestea ar trebui să ne pună pe gânduri.

ADVERTISEMENT ADVERTISEMENT

Între Dumnezeu și conștiință

În (deja) amploarea sa, dincolo de polemici și de intențiile discutabile, slujba de la Constanța ne arată cât de dezbinați suntem. Cât ne place să epatăm, dar și să jignim. Indiferent de orice, în mod firesc, expresiile pe care le-am redat anterior și pe care nu le voi repeta sunt dureroase, mai ales atunci când i le adresezi unui preot. Dar și oricui altcuiva. De multe ori, greșim și plătim pentru greșelile noastre, ba chiar și pentru cele ale greșiților noștri. Să mai sperăm, totuși, că Dumnezeu, „electricianul cel de SUS”, se mai ocupă, printre altele, și cu iluminarea creierelor noastre și ne va dezelectriza de starea de ură.

În altă ordine de idei, orice credincios, de la cleric la profan, e dator să înțeleagă că, în materie de Sfințenie, nu există „păreri personale”. Aceea există sau nu există și nu se celebrează pe unde și când bate vântul, ci în infinitul spațiu interior al conștiinței și al sufletului pe care se presupune că le avem.

ADVERTISEMENT

Dumnezeu Înmugurește în fiecare zi. Și ne cheamă la echilibru.

ADVERTISEMENT

Loading...

Recomandari

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. AcceptRead More