Daca ii reusea, eram cea mai bogata tara din lume!
La sfarsitul anului 1982, Romania atingea varful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependenta de Fondul Monetar International. Presata de FMI, tara noastra ar fi urmat sa intre in blocaj financiar si incetare de plati urmand a fi nevoita sa-si vanda resursele naturale cum s-a intamplat 25 de ani mai tarziu.
Numai ca Nicolae Ceausescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotarand dupa 1985 sa faca plata tuturor datoriilor externe inainte de termen, Romania nemaintrand in capcana tranzactiilor bursiere intinsa de FMI si a vanzarilor pe bursele internationale ale unor active ale Statului Roman.
Din cauza FMI-ului, mare parte din productia agricola si industriala a tarii a trebuit sa ia calea exportului, creand deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost rationalizat si benzina a fost distribuita pe cartela. Asa se face ca, incepand din 1987, intr-o tara aflata sub un blocaj financiar extern, s-a dezlantuit o campanie intensa de diabolizare a lui Ceausescu prin intermediul presei occidentale.
Posturile de radio Europa Libera si Vocea Americii au lansat in premiera zvonul ca Gorbaciov stabilise un inlocuitor al lui Ceausescu, care ar fi fost nimeni altul, decat Ion Iliescu. Propaganda si planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceausescu se pusesera deja in miscare. In martie 1989, insa, Ceausescu reusise sa ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populatiei. In plus, Romania mai avea in bancile sale un plus de 3,7 miliarde USD si creante de 7-8 miliarde USD.
La aceasta suma s-ar fi adaugat si exporturile Romaniei din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate in cei 24 de ani scursi de la revolutie, nu mai pot justifica azi decat existenta a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” acesti bani? Cine a facut-o? Daca Romania avea si dupa 1989 in serviciile de informatii si in Parchete vreun roman patriot, am fi aflat pana acum. Exista indicii ca in noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidentiala de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinatia Teheran.
Si ca avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cantarind 24 t. Intr-adevar, avionul figureaza in fisele de evidenta aeriana ca s-a intors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Daca lucrurile sunt reale si explicatia poate fi una extrem de simpla. Ceausescu descoperise inca din 1987 ca Romania avea in propria ograda toate „comorile” care-i permiteau sa nu mai depinda vreodata de FMI si mai mult decat atat i-ar fi facut concurenta acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul si Libia, intr-o banca care sa acorde imprumuturi cu dobanzi mici, destinate tarilor in curs de dezvoltare.
Banca in cauza se numea BRCE (Banca Romana de Comert Exterior) prin intermediul careia, intreprinderile de comert exterior ale Romaniei derulasera operatiunile de aport valutar special, de pe urma carora a fost rambursata datoria externa a tarii noastre. FMI isi permitea sa acorde de cateva decenii imprumuturi, conditionate de ingerintele brutale in economia tarilor creditate, datorita rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hartile cu zacamintele minerale incepusera sa fie introduse pe calculator in Romania, la sediul Intreprinderii de Prospectiuni si Foraje „Geofizica” din anul 1971 si erau permanent actualizate, asa ca Ceausescu a aflat ca din muntii Romaniei se extrasesera pana in 1987 circa 2.070 de tone de aur si ca Romania mai avea 6.000 tone aur, adica de trei ori cat se exploatase pana atunci si care in 2013 a ajuns sa valoreze 250 miliarde euro. Numai ca pe langa aur, Ceausescu stia ca in aceleasi zacaminte se afla argint si metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Si conta mult pe acestea intrucat ele sunt evaluate azi la 6.000 !!!!! de miliarde de euro.
In acei ani, aplicatiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani si sovietici la programele lor cosmice Apollo si Soiuz abia incepeau sa apara pe piata. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele si telefonia mobila, au la baza microprocesoarele la fabricatia carora materia prima sunt metalele rare aflate din abundenta, alaturi de aur in zacamintele din Muntii Apuseni (minele Rosia Montana, Almas, Baia de Aries, Bucium, Brad si Sacaramb).
Dupa 1990 au aparut o multime de producatori europeni de telefonie mobila precum Nokia care au fost nevoiti sa importe aceste metale rare din Africa Centrala si Australia, desi Romania era mai aproape. Boom-ul productiei la nivel mondial de calculatoare si telefoane mobile s-a produs dupa 1990, cand in Romania avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar si asa, Ceausescu prevazuse aceasta dezvoltare si construise impreuna cu concernul american Texas Instruments, o intreaga platforma industriala dedicata electronicii, numita IPRS Baneasa, lasand-o mostenire romanilor.
Care cu o minima investitie , ar fi permis Romaniei sa produca si sa detina calculatore, telefoane mobile, retele proprii de internet si de telefonie. Numai ca imediat dupa 1990, IPRS a fost dezmembrata cu buna stiinta pentru a fi transformata in investitie imobiliara. Sa nu fi stiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultatii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) si la Intreprinderea de Metale Rare din Bucuresti –IMRB (1985-1990), indeplinind din 1987 functia de CI-st al IMRB?
Sa nu fi stiut aceste lucruri presedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelatia nerentabilitatii mineritului in Romania, inchizand jumatate din exploatarile miniere? Sa nu-i fi spus macar seful cancelariei sale prezidentiale, Dorin Marian si el geolog de meserie? Sa nu fi stiut nici macar premierii Teodor Stolojan si Nicolae Vacaroiu, proveniti din Consiliul Planificarii economice de dinainte de 1989? Si nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR?
Pe baza estimarilor specialistilor sai, Ceausescu si-a facut un plan de extractie masiva pana in anul 2040, astfel incat banca pentru investitii in tarile in curs de dezvoltare, sa beneficieze de un flux neintrerupt de finantare, acoperit in aur. Asadar, Ceausescu intentiona ca in decurs de o jumatate de secol sa extraga la greu aur si metale rare romanesti, care sa-i asigure un fond anual de cel putin 8 miliarde USD pe care Romania sa-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea insasi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l in constructia de obiective economice si de infrastructura in afara granitelor, cu proiecte concepute de arhitectii romani, cu mana de lucru constituita din muncitori si ingineri romani si cu utilaje si masini proiectate si produse in Romania.
Unde? In primul rand in China si in statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, in Iran si in statele musulmane aliate acestuia din Africa si Orientul Apropiat si pe cont propriu in America de Sud. Adica exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta si Traian Basescu care stau cu mana intinsa la cersit pentru posibile investitii de 8 miliarde de euro. Trebuie sa recunoastem ca acest plan, conceput de mintea nu prea scolita a lui Ceausescu, un om neobisnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunostinta, din mijlocul caruia s-a ridicat, era genial. Si poate fi numit Testamentul lui Ceausescu.
Interesant ar fi sa urmarim ce s-a intamplat cu „comoara” respectiva, dupa asasinarea lui Ceausescu. BRCE, care dupa revolutie si-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns in faliment in 1999, dupa ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenita din falsi dizidenti si chiar suspecti de terorismul practicat dupa Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989.
Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbtie in Banca Comerciala Romana (BCR) si la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR impreuna cu premierul Tariceanu a obligat poporul roman sa plateasca suma de 3,75 miliarde euro catre Erstebank, din Austria, pentru gaurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR romanii au incasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de platit acestora inca 1,5 miliarde euro. Daca prin absurd la conducerea Romaniei ar fi nimerit din greseala vreun om cat de cat patriot ca Ceausescu si i-ar fi trasnit prin cap sa aplice Testamentul lui Ceausescu, i-ar fi fost imposibil, caci ii lipsea una din rotitele mecanismului conceput de el, banca romaneasca. Din septembrie 1990 si pana azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Bancii Nationale a Romaniei a fostMugur Isarescu.