Cătălin Teniţă: Niciodata tara asta nu a fost mai vie. Si asta ii deranjeaza pe pesedisti. Ii inspaimanta.

0 48

Niciodata tara asta nu a fost mai vie.

Si asta ii deranjeaza pe pesedisti. Ii inspaimanta. Faptul ca oamenii nu mai traiesc doar in interiorul caminului lor. Nu le mai ajunge sa foloseasca strazile doar pentru a ajunge dintr-un loc in altul, ca niste zombie, fara sa le pese de ce este in jur sau crezand ca nu se poate face nimic, ca asa sunt lucrurile si asa vor ramane.

Pentru PSD sunt periculoase nu doar mitingurile, ci orice luare in stapanire de catre societate, de catre comunitati, a spatiilor publice. Festivaluri, maratoane, evenimente culturale in strada. Orice presupune o masa de oameni vitali care impreuna fac ceva intr-un spatiu public.

Si asta e un reflex mostenit de la comunisti. De ce credeti ca modelul standard de urbanism bolsevic era cartierul-dormitor? Oamenii trebuie sa munceasca sau sa doarma. Iar daca e totusi sa fie fericiti, trebuie sa o faca discret, in interiorul caminului lor. (De aici si retorica lui „nu ma intereseaza ce fac in dormitorul lor, dar sa nu-i vad ca fac chestii pe strada.”)

PSD este un partid al mortilor. De aici si retorica lor concentrata pe discursul continuu despre trecut, aventurile prin cimitire, invierea alegatorilor decedati. E in ADN-ul lor. Simbolic poti analiza PSD-ul ca pe un vast cult al mortii.

De la nivelul mesajelor axate pe frica, de la angoasele pe care le promoveaza in societate, pana la masurile luate, de la sustinerea financiara a bisericii pana la electoratul dominant.

Discursul PSD este un discurs al stavilirii mortii, nu de promovare a vitalitatii, de stimulare a dezvoltarii.

PSD-ul nu este doar un partid antiromanesc.

Este un partid anti-viata. Anti-diversitate, anti-tineri, antieducatie, anti-antreprenoriat, anti-risc si anti-curaj.

Si asta e de fapt marele conflict: intre monolitul inghetat al mortii si miile de firisoare de iarba care au nevoie de lumina.

Recomandari