Carantinarea, marea tocmeală a marilor penibili/Suntem pe cont propriu, fraților, scapă cine poate!

0 8

Situația este probabil mai gravă decât a fost vreodată de la intrarea în pandemie, pentru că intrăm în valul al treilea cu ATI-ul plin, iar populația e deja foarte obosită.

Dar tot ceea ce pot oferi autoritățile este o mare tocmeală pe măsurile ce trebuie luate, în vreme ce Opoziția nu știe decât să se suie pe valul exasperării și prin liderul ei instigă la zădărnicirea combaterii bolilor. Că doar un PSD care nu e măcar un pic penal la vârf nu e PSD, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe SpotMedia.ro.

Localitate după localitate au intrat în carantină imediat ce au ajuns la 6/1.000 incidența cumulată pe ultimele 14 zile, chiar dacă măsura nu este expres prevăzută de lege (Raed Arafat a propus-o, prin Hotărârea nr. 52 din 05.11.2020 a CNSU, însă nu a fost adoptată prin HG).

Timișoara a suportat carantina stabilită de CJSU scrâșnind din dinți până când un blat politicianist și populist a înlăturat-o. Raed Arafat a tăiat cu o prelungire de 72 de ore fără nicio rezervă.

Iată că a venit și rândul Bucureștiului care, potrivit medicului și statisticianului Octavian Jurma, are o creștere fulminantă. Chiar pe datele testării simbolice pe care o facem noi.

Și a început tocmeala.

Prima tocmeală a fost fix pe cifre. Duminică, DSP spunea 5,33, ministrul Sănătății vorbea de un indice neclar, dar consistent mai mare. Luni am aflat că unele sectoare sunt deja peste 6 la mie, în frunte cu sectorul 1 cu 7,5 la mie, probabil ca urmare a unei testări mai serioase. Chiar și așa, este clar că e o chestiune de zile, poate chiar de ore, oficializarea cifrei 6.

Și aceasta este doar cea mai recentă tocmeală dintr-un lung șir de alte tocmeli pe cifre, ca aceea care a schimbat modul de raportare înainte de alegeri, la fel ca jocul cu focarele, când scoase, când adăugate în calcul.

Ce ar fi de făcut?

Pe regula impusă fără ezitare, prin Hotărâri CJSU, altor localități mici sau mari, soluția e carantina fără discuții. Sigur că ar fi un coșmar organizatoric, sigur că răbdarea populației e la limită, că ar putea izbucni revolte, sigur că sunt costuri politice și economice mari. Dar ele erau și la Ciorogârla, și la Bragadiru, și la Timișoara.

În plus, ce ai făcut tu autoritate să preîntâmpini situația? Când toată Europa și-a sacrificat sezonul de iarna și pârtiile au fost goale, la noi era aglomerație maximă. Chiar președintele, acum extrem de discret, ne chema la ski. Mall-uri pline, controale mai deloc, fericire, libertate.

Ei bine, în prag de 6 la mie, la București a început ce altceva decât marea tocmeală.

Acum, abia acum, premierul, primarii, prefectul s-au reunit să se sfătuiască ce să facă pentru a evita carantinarea.

Acum, când practic suntem deja la 6 la mie. Nu în urmă cu o săptămână măcar, când creșterea era deja evidentă.

Acum, fix acum, constată și nevolnicul ministru de Interne, de carton la fel că predecesorul domniei sale, că amenzile pentru agenții economici sunt mici.

Acum se angajează primarii, cu apa la gură, să intensifice controalele, să trimită poliția locală în locurile unde nu se poartă mască. Ce i-a împiedicat până acum?

O auzeam duminică seara pe dna secretar de stat Moldovan plângându-se cât de puțin testăm, că fără carantină n-o scoatem la capăt. De parcă nu ar fi la putere, de parcă ar fi și acum medic infecționist la Brașov. Iar dacă nu poți să faci ce știi că trebuie să faci, de ce mai stai? Ca să te plângi?

Sunt cu toții de un ridicol fără margini dând din colț în colț cum să nu respecte măsuri impuse deja altora, cum să se fofileze pe lângă gard, cum să promită ca hoțul prins cu mâna în buzunar că de acum va fi model.

De parcă cineva i-ar fi împiedicat să se gândească la toate acestea până acum.

Cum să accepte timișoareanul carantina, când vede că la București, pe aceleași cifre, se poate fără carantină?

Carantina vorba vine, asta e altă poveste. Oameni din localitățile carantinate spun că nu au fost controlați niciodată. Lumea se plimbă nestingherită, adesea chiar fără mască. Un fake.

Da, am ajuns unde am ajuns și pentru că populația nu s-a conformat recomandărilor sau chiar restricțiilor.

De la începutul crizei mă străduiesc să înțeleg de ce ai nevoie de restricții ca să îți aperi propria viață? De ce să ai nevoie de restricții care să înlocuiască instinctul de conservare?

Am un singur răspuns. Oamenii nu au încredere în gravitatea crizei pentru că mesajul care ajunge la ei este fracturat, incoerent, iar modelul este al tocmelii.

Ce model de conformare la regula de ele anunțată oferă autoritățile unei populații căreia i se cere să se conformeze? Când tu te tocmești, oamenii de ce nu s-ar tocmi?

De partea cealaltă, dl Ciolacu are dreptate să critice cum a fost și PSD criticat. Nu “demitizat” cum a zis domnia sa, duminica seara la Antena 3, cu o extrem de aproximativă proprietate a termenilor, ci “demonizat” cred eu că ar fi vrut să îi iasă.

Dar nu se poate abține să se suie pe valul populist și anunță că indiferent de deciziile oficiale se va duce – ca orice socialist, nu? – în noaptea de Înviere la Biserică și va plăti amenda, dacă va fi nevoie.

Teancul de bani alunecați din buzunarul sacoului demonstrează, dacă mai era nevoie, că are de unde. Dar cum va plăti morții din cauza nerespectării regulilor?

Și proprietarii de cluburi plătesc amenzi, câștigul rămâne mai mare, oricum. Cât de cinic să fii pentru a folosi electoral această frustrare cu riscul asumat de a face rău?

Despre dna Șoșoacă nu mai vorbesc. Ea, într-un fel, e un noroc. La fel ca dl Ciolacu, de altfel. Chiar dacă ești la limita disperării, cum să te asociezi cu ei?

Așa că iată-ne din nou pe cont propriu. Fiecare cât îl duce capul, cât poate, cât înțelege, cât instinct de supraviețuire are. Cu boala nu există tocmeală.



Recomandari