Alice, o romanca de 27 de ani, a renunțat la civilizație și la viața agitată a orașului, pentru a trăi mai aproape de natură. Alaturi de partenerul sau, un artist norvegian ce ii impartaseste admiratia pentru natura, si cei doi copii – un baietel de 8 ani pe care ea il are dintr-o relatie anterioara si fetita de un an de zile pe care o are cu acesta, românca s-a stabilit intr-un sat din Peninsula Iberica.

Ei trăiesc într-o comunitate eco in care oamenii incearca pe cat posibil sa nu foloseasca bani, ci sa faca troc, schimband intre ei produsele pe care le obtin de la natura. Ei nu se considera cetatenii niciunei tari si nu agreeaza sistemul de organizare politico-administrativ al teritoriului pe care traiesc.

Gratie unui laptop pe care il incarca la baterii solare si retelelor de Wifi prin care se conecteaza la Internet, Alice a oferit un interviu pentru ziare.com

Citeste si:

„In prezent, locuiesc alaturi de copii, de tatal fetitei mele, impreuna cu o alta mama si cei trei copii ai sai la ferma lor, compusa din livezi de portocali, ceva maslini stramosesti si avocado. Gradina se inalta zi de zi, momentan ne concentram pe culesul maslinelor, treaba pe care imi place sa o fac.

Crestem noi salatele, radacinoasele, lintea si fasolea, dovlecii si porumbul, orz si grau pentru incoltit bun de mestecat, stevia dulce, alune si fructe precum goji. O mare parte din plantele salbatice sunt comestibile si foarte nutritive, in natura se gasesc mancare si medicamente pentru toti si pentru toate.

Este foarte usor sa traiesti asa cum alegi sa traiesti, stilul nostru de viata este unul normal. Corpul cunoaste totul de milioane de ani, in genele sale este toata experienta vietii pe Pamant, exaltat si fericit mi-a fost trupul spalat cu apa proaspata, plina de minerale si conectandu-ma desculta cu energia pamantului. Nu as fi reusit insa sa ma adaptez la stilul de viata dupa ceasul desteptator…

Pur si simplu traiesc, in fiecare zi. Depinzand de loc, in general nu exista rutina, nu am program ori ceas, ori stres, insa merg sa iau apa de la izvor, ritual sublim pe care ma bucur sa il savarsesc de fiecare data, simtindu-ma tare norocosa sa beau apa sfanta, vie si pura, direct din prospetimea adancurilor. Folosesc o toaleta compost si apa in loc de hartie igienica.

Citește și:

 Diminetile, eu si plantele radem impreuna si impartasim frumoase vibratii in timp ce adun galbenele pentru ceai. Gradina este un prieten de zi cu zi, unde petrec timp si energie, ajutand viata sa se dezvolte in abundenta, ca apoi sa devina parte din noi. Plantele imi sunt dragi, pamantul imi place sa il simt cu palmele, insa cred in cat mai putina interventie umana, deci cel mai mult pun seminte in pamant si daca e necesar, ii daruiesc apa. Apoi, mai exista situatia focului.

Deci, din nou, depinde… Am trait intr-o padure din sudul continentului, unde zilnic cadeau din copaci suficiente crengute cat sa imi ajunga de facut mancare, iar frig nu era ca sa am nevoie de mai mult, insa au fost timpuri unde am adunat copaci uscati, cazuti si i-am pus sub adapost, taind in fiecare zi suficient pentru confort maxim in privinta temperaturii din casuta, iar apa pentru spalat se incalzeste la randul sau pe soba de fier extrem de eficienta.

De asemenea, in locuri cu clima fierbinte am folosit cuptor solar pentru apa ori mancare, dar am mancat si mai mult stil crudivor, iar afara era agradabil la orice ora. Oricum, petrec majoritatea timpului in aer liber, indiferent de sezon ori temperatura. Dusul la cascada este preferabil in aceasta circumstanta intotdeauna.”