„24 decembrie 1989 -Ai murit degeaba, tată”, cel mai dureros mesaj de la protest. Povestea din spate

0 62

„24 decembrie 1989. Tată, ai murit degeaba”, scria pe pancarta unui protestatar din Constanţa. Fotografia aceasta este destin, nu doar imagine şi sacrificiu a două generaţii.

Unul crud, în care un bărbat care şi-a pierdut tatăl la Revoluţia din 1989, iese în stradă, după 27 de ani, pentru a încerca la rândul său, să oprească un abuz. Fotografia a fost postată pe Facebook de către Valentin Voiculescu şi are peste 11 000 de distribuiri.

Bărbatul care ţine pancarta este Florian Călin şi ascunde o tragedie care a marcat viaţa familiei pentru totdeauna, când şi-a pierdut tatăl, Adrian Călin.

În decembrie 1989, Adrian Călin (32 ani), muncitor la fabrica de pâine din Constanţa, era capul unei familii numeroase. S-a născut la Caracal, chiar în oraşul de baştină al ministrului Justiţiei Florin Iordache, cel care aplică politica PSD privind modificarea gravă a legislaţiei penale în favorea corupţiei.

Adrian lăsase în urmă o căsnicie din care plecase cu băiatul său Florian. La Constanţa s-a recăsătorit cu Eugenia, care avea şi ea un fiu. Împreună au avut doi copii, o fată şi-un băiat. Locuiau cu toţii într-un mic apartament din cartierul Tomis Nord. Bărbatul lucrase ca docher în port şi era bucuros că slujba de la Pâine îl ajută să-şi întreţină casa, scrie Adevarul.

În ziua de 24 decembrie 1989, fostul docher s-a alăturat forţelor de ordine care alcătuiau dispozitivul de pază din cartierul constănţean.

Armata se instalase pe un maidan din spatele blocurilor, în zona Brotăcei şi supraveghea zona. Adrian era bine făcut, vânjos şi puternic, astfel că atunci când a fost semnalată existenţa unui apartament învecinat din care se trăgea, s-a oferit să meargă acolo împreună cu un soldat şi un alt voluntar. Familia lui stătea 3 blocuri mai departe. Civilii au pătruns întâi, apoi militarul. Au spart uşa apartamentului şi când au intrat în locuinţă, o rafală venită pe geam l-a lovit pe Adrian în gât şi în piept. Celălalt civil a fost rănit uşor. În panica şi spaima care stăpâneau lumea, un episod absurd s-a întâmplat: oamenii veniţi buluc l-au luat pe Adrian drept terorist. Avea mustaţă şi purta un costum de blugi cumpărat de când lucra în port, ceea ce îl făcea suspect. „Până s-a dezmeticit lumea, tata a fost bătut, aşa rănit de moarte cum era. L-au recunoscut nişte oameni din cartier care l-au scăpat de furia mulţimii: . Aşa că nu a murit călcat în picioare, ci la spital din cauza rănilor“. f

De ce protestează:

„Am ieşit la proteste pentru că sunt revoltat. Doamne fereşte să fie iar Revoluţie! Să moară oameni, să moară tineri, să rămână copii orfani… Nu vreau să stârnesc mila nimănui cu mesajul meu. O să fiu în fiecare zi la protest, iar sâmbătă mergem la Bucureşti, în Piaţa Victoriei. Tatăl meu n-a fost întâmplător în stradă la Revoluţie, a vrut să facă o ţară mai bună. Iar ce se întâmplă acum este exact ceea ce el nu şi-a dorit“, ştie Florian.

Este bucuros, însă, de ceva: singurul său prieten pesedist a venit cu ei, pentru prima dată, la proteste. Iar micul Adrian a stat la manifestaţie de la început până la sfârşit, ca un bărbat, purtând tricolorul şi privindu-şi tatăl cum duce pancarta, ca pe o cruce ţinută deasupra tuturor. De acolo priveşte, din poza alb-negru, uşor întrebător, un român erou, mort ca un martir.

Recomandari