”Sotron”, ”Tara, tara, vrem ostasi” sau ”Ratele si vanatorii” sunt istorie. Unde s-a mutat copilarila in zilele noastre?

105

„Raţele şi vânătorii”, „Șotronul” sau „Castelul”. Sunt jocuri pe care generatia Z le-a jucat de gura părinţilor şi de care generaţia Alfa nici măcar nu a auzit. Într-o lume tot mai conectată la tehnologie, copiii ajung să nu mai cunoască sensul jocului clasic. Iar atunci când nu sunt online, se caţără pe copaci artificiali, în locuri special amenajate. Despre declinul jocului vorbim în reportajul următor.

„Țară, țară, vrem ostași! Pe cineeee?”…Aşa arăta joaca în urmă cu 20 de ani: de dimineaţa şi până seara, pe aleile din jurul blocurilor se striga Piua, se sărea Elasticul şi se bătea mingea. Iar când venea vremea de intrat în casă, toţi copiii se rugau ca părinţii să îi mai lase puţin „pe-afară”. Astăzi, nu mai este niciun şotron desenat pe asfalt, iar cei mici se înghesuie la… locurile de joacă.

„Astăzi trăim, cred, un paradox şi anume avem şi deschidem tot mai multe spaţii de joacă, special amenajate, dar copiii noştri se joacă tot mai puţin”, spune Olivia Petre, specialist în parenting.

„Joaca este în scădere, din păcate nu doar în ultimii ani. Declinul jocului a început la nivel mondial undeva în anii 50 şi efectele se pot vedea”, confirmă psihologul Anca Popescu.

„Vorbim de o mutare dinspre ceea ce era înainte mai degrabă un joc de grup către un joc individual, dinspre jocul în spaţii deschise, la un joc orientat mai degrabă către spaţii închise şi către spaţii special amenajate, dinspre o interacţiune cu mediul real, cu obiecte din mediul înconjurător, concrete, la o interacţiune cu formate digitale”, arată OIivia Petre.

„Timpul petrecut în casă este mult mai comod şi pentru copil, şi pentru părinte, însă în momentul în care copilul este în mediul online este dificil să controlăm ceea ce se întâmplă acolo. Şi copiii nu îşi mai dezvoltă atât de mult creativitatea şi este posibil să fie victime ale bullying-ului online”, explică psihologul Anca Popescu.

„Nu în ultimul rând, o altă schimbare a fost faptul că ne-am mutat dinspre un joc de mişcare, foarte activ, în care copilul îşi consuma energia, la un joc mai degrabă pasiv şi static”, menționează Olivia Petre, expert în parenting.

Cum se joacă azi copiii? „Eu mă joc acasă cu prietenele mele. Cu păpuşile şi jocul mima”, spune o fetiță. „Mai ne jucăm şi lego, mai şi desenăm”, adaugă ea.

Digitalizarea şi modernizarea au dus la o schimbare radicală a felului în care se joacă cei mici. Părinţii preferă spaţiile special amenajate, unde să îi ştie pe copii în siguranţă, atunci când nu stau absorbiţi în faţa unui gadget.

„Mie mi-ar plăcea să merg mai des la locul de joacă. Îmi place că mă dau pe tobogan şi sunt trambuline multe. Aici nu mă lovesc şi aici e mai bine. Şi dacă e frig afară, eu nu pot să merg afară”, argumentează fetița de mai devreme.

„Şi într-un mediu controlat e mai bine să ne jucăm decât să nu ne jucăm deloc. Doar că în mediile controlate este posibil ca după un timp să nu mai găseşti lucruri noi şi să începi să te plictiseşti”, atrage atenția psihologul Anca Popescu.

„Evident că un sticker în formă de copac poate imita ideea de pădure, dar din interacţiunea cu el copilul nu va învăţa cum să cadă. Şi până la urmă nu vom creşte adulţi care vor trăi într-un glob de sticlă, oricât ne-am dori ca părinţi, şi nici într-o lume care va avea colţuri rotunjite”, subliniază Olivia Petre, specialist în partenting.

Jocul îi ajută pe cei mici să se dezvolte atât fizic, cât şi emoţional sau mental, fără să îşi dea seama. Prin replicarea unor situaţii din viaţă, copiii învaţă să se integreze în societate. Specialiştii spun că jocul de rol are foarte multe beneficii pentru copii.

„Cel mai mult îmi place de-a mama şi de-a copilul”, mărturisește o fetiță.

„Ei învaţă ce le place, cum le place să facă şi e o activitate cumva de cunoaştere şi de dezvoltare a motivaţiei de mai târziu”, explică Anca Popescu.

„Îmi fac prieteni şi la locul de joacă, şi în parc”, spune fetița.

„Învaţă să respecte reguli, învaţă să îi respecte pe ceilalţi, autocontrolul, controlul furiei, al emoţiilor. Sunt puşi în situaţii mai uşoare sau mai dificile şi trebuie să iasă din ele. Şi în momentul în care fac lucrul ăsta, îşi dezvoltă foarte mult încrederea în sine”, arată Anca Popescu.

Cu toate acestea, jocul spontan este tot mai rar întâlnit. În plus, timpul de joacă al celor mici s-a redus în ultimele decenii şi este programat de părinţi, la fel ca întregul lor program. Specialiştii atrag atenţia că acest lucru are efecte negative asupra copiilor – crește anxietatea, cresc riscurile de depresie.

„Trebuie să avem un echilibru atunci când îi stabilim programul. Să decidă el asupra modului în care vrea să îşi petreacă timpul liber, pentru că altfel el poate ajunge să îşi dorească o retragere în spaţiul virtual, pentru că acolo are un control mai mare decât afară sau în interacţiunile în care părinţii spun în continuare ce trebuie să facă, cum trebuie să se comporte”, spune Olivia Petre, specialist în parenting.

„Şi copiii sunt mai trişti, mai agresivi unii dintre ei şi se simt cumva foarte controlaţi”, spune psihologul Anca Popescu.

Joaca ar trebuie să fie jobul copiilor. De altfel, jocul a fost introdus de ONU pe lista drepturilor fundamentale ale copiilor, alături de educaţie, nutriţie şi sănătate. De aceea, specialiştii le recomandă părinţilor să îi lase pe cei mici să se joace cât mai mult şi să nu îl considere timp pierdut.

„Să înceapă o activitate, să o termine spontan atunci când îşi doresc şi ideal ar fi ca şi noi să fim acolo alături de ei şi să împărţim timpul ăsta alături de ei”, este sfatul psihologului Anca Popescu.

„E modul în care copilul exersează viaţa”, conchide Olivia Petre, specialist în parenting.

Sursa: Digi24.ro