Vom PIERI ca tara si ca neam in CATIVA ANI de zile. Vom trage APA la Bucuresti si vom face PLATA la Paris

21333

Dragii mei concetățeni, sînt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș București. Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit pînă cînd am ieșit la pensie.

Am muncit 42 de ani, din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației, de la care am sperat mult mai mult. Acum, sunt la pensie. Să nu credeți cumva că m-am pricopsit. Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie, în primul rînd pentru plată facturilor.Știți și dumneavoastră, poate mai bine ca mine, că viață de bucureștean te obligă la folosirea unor servicii și facilităţi publice indispensabile, cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și cîte altele… Tot uitindu-mă prin facturi, am observant un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră. Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova, care e o companie franţuzească, dar îmi vinde apă românească, deoarece, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci cînd fac duș sau cînd îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța.

Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sînt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian.

Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris, să se integreze în UE. Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine. Cablul TV și internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sînt, dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe nici el dacă mai e român sau european…

Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștiul un PECO românesc! Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sînt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine, fiindcă în București, în afară de CEC, nu mai e nicio bancă românească. Deci, ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot. Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări, fiindcă marfa e aproape 90% de import.

Deci, cam astea sînt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 25 de ani. Am fost predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi sîntem plătiți în lei! Pe facturi, prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare dintre aceste companii de utilități.

Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țară. Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării. Pagubele sînt uriașe!

Au dispărut, în ultimii 25 de ani, peste 1200 de mari întreprinderi productive: fabrici, uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigații și cîte altele!

În România, primul război mondial, plus al doilea război mondial, plus cutremurul din 1977 nu au distrus 1.200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 25 de ani au reușit această performanță!

Nici bomba de la Hiroșima plus bomba de la Nagasaky nu au reușit performanța asta, e dovedit statistic. Deci, politicienii noștri din ultimii 25 de ani sînt mai răi ca bomba nucleară! Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la o sumă uriașă în euro. I-au spus „datorie publica”, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, doar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului, și că noi o vom plăti… Noi și nepoții noștri!

Cît mai poate dura o asemenea situație? Ce fel de țară vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe-acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și, din generațiile care se ridică, mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta!

Nimeni nu cere de pomană. Toată lumea dorește un loc de muncă! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii, și alea livrate de străini, vom pieri ca țară și ca neam în cîțiva ani de zile.

Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii!

Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mâna românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari!

Dumnezeu să ne lumineze mintea! În caz contrar, vom trage apa la București și vom face plata la Paris, ca și pînă acum!

Fă un bine țării tale! Citește și dă mai departe!

Cu drag,
Ilie Şerbanescu