O poveste ce merita distribuita! Povestea uimitoare a unui preot din Vrancea. A „înfiat” 20 de copii si lupta zi de zi sa le ofere tot ce are mai bun

549

Azi povestea unui preot care nu doar cunună, botează şi ţine slujbele de duminică şi din zilele de sărbătoare. Povestea unui preot cu har, care se apleacă asupra fiecărui necaz din comunitate şi suferă pentru fiecare enoriaş în parte. Un preot care îi ajută pe toţi şi căruia îi poţi spune uşor „părinte”: Marian Tudor, paroh în Găgeşti, Vrancea.

Părintele este de puţin timp în Vrancea, fiind iniţial paroh într-un judeţ vecin. De anul trecut, însă, a venit în judeţul în care s-a născut şi a copilărit.„Îmi doream să vin mai aproape de familie. M-am născut în Vizantea-Livezi în 1978 şi am făcut Facultatea la Târgovişte. Socrii sunt din Vidra şi tatăl e în Vizantea. Mama a murit în ’99. Sunt preoţit din 2009, la Glodeanu-Siliştea, judeţul Buzău, parohie unde aveam aproximativ 100 de familii. La Glodeanu am construit o cantină, trei case, două sere şi am avut multe animale. În martie 2016, am fost transferat, la cerere, în Parohia Găgeşti. Vă spuneam că eu am cerut să vin mai aproape de familie, chiar dacă, în acelaşi timp, mi-a părut rău să mă despart de copiii de acolo. Însă ţin legătura cu mulţi dintre ei, vara aceasta chiar am avut trei copii aici, în vacanţă. În continuare, mă caută ei de fiecare dată când au nevoie de ceva”, povesteşte părintele din Găgeşti

An de an, părintele a făcut tot posibilul pentru a-şi duce copiii din parohie la mare sau la munte. Spre exemplu, anul acesta, 20 de copii – dintre care trei din fosta parohie – au mers la mare, unde au avut cazare oferită gratis de un hotel.

Părintele a făcut pentru enoriaşii săi din Buzău tot ceea ce se putea. De la ajutor material, la sprijin emoţional. La fel cum face acum pentru cei din Găgeşti. La prima vedere, pare o poveste obişnuită. Şi poate că ceea ce face părintele pentru comunitatea sa chiar ar trebui să fie ceva firesc.

Citeste și:   Un șofer de microbuz școlar din Vaslui a fost prins băut la volan în timp ce ducea la școală 15 elevi

– Este greu sau este uşor să te apleci asupra tuturor problemelor pe care le au cei din jurul tău?, l-am întrebat.
– Poate că era greu, la început. Veneau când nu te aşteptai, de nenumărate ori pe zi, cu diverse probleme. Veneau copii cu bileţele de la părinţi în care cereau o pungă de zahăr, o sticlă de ulei … etc, spune părintele Tudor.

A primit ajutor prin intermediul paginii de Facebook

Şi nu numai lipsurile materiale erau împărtăşite părintelui. Ajutorul îi era solicitat şi în faţa problemelor de zi cu zi. Uneori, adevărate drame în familie. „Mă chemau uneori la 12 noaptea că se ceartă părinţii şi că mama a plecat pe stradă singură, sau că un copil e foarte bolnav şi trebuia să-l duc la spital. Într-o seară m-a sunat mama unui copil, disperată că soţul ei legase copilul de un par în mijlocul curţii şi îl bătea până leşina, apoi îl uda cu apă, pentru ca, după ce îşi revenea, să-l bată din nou! Aşa era când am ajuns la ea acasă”, povesteşte, cutremurat, preotul.

Era evident că, dacă problemelor sufleteşti le putea găsi alinare, pentru lipsurile materiale nu avea cum să îşi ajute enoriaşii de unul singur. „Totul a început după ce am cerut ajutor pe internet. Era un grup de mame cărora le-am povestit situaţia copiilor şi, prin intermediul paginii de Facebook, am primit foarte mult ajutor. Am primit colete cu hăinuţe, alimente şi jucării de peste tot! Chiar şi din Emiratele Arabe, de la români care muncesc acolo”, spune părintele. 

În ultima perioadă, însă, oamenii îşi oferă pur şi simplu ajutorul şi, în plus, părintele Tudor are sprijin din partea „unui grup de oameni care ajută constant”.
Aşa a fost posibil să ajute cât mai mulţi enoriaşi aflaţi în nevoie. „Am copii cărora le plătesc şcolarizarea lunar… acum am dat ghiozdane echipate la 30 de copii. Le fac rost de hăinuţe, avem în jur de 15 – 20 de copii la masă în fiecare sâmbătă”. Însă lucrurile nu se opresc aici, pentru că mulţi oameni sunt necăjiţi.

Citeste și:   „Sistemul a fost învins!”. Medic condamnat în instanță pentru uciderea unei fetițe de 5 ani

Se luptă să construiască o casă pentru o familie nevoiaşă

„Am o familie pe care am adus-o aici dintr-o comună învecinată, o tânără care îngrijeşte patru copii! Lor le toate cele necesare, mâncare, butelie, curent, pampers pentru cea mai mică fetiţă … absolut tot. Iar săptămâna viitoare trebuie să vin cu o fetiţă de patru ani la medic pentru a-i scoate certificat de handicap. Pentru familia aceasta vreau să construim o căsuţă, pentru că acum locuieşte într-o casă care este pusă în vânzare. Deocamdată căutăm teren”, spune părintele. Însă, localitatea fiind relativ aproape de Focşani, preţurile sunt destul de ridicate. Cu toate acestea, părintele nu îşi pierde speranţa că va putea face în continuare bine şi că îi va putea ajuta pe cei aflaţi în nevoie.

Totul, cu o energie de neimaginat. Părintele are la rândul său o familie – soţia şi cele două fetiţe, cărora trebuie să li se dedice. Dar face totul din dragoste faţă de oameni şi pentru a da ceva înapoi. „Îmi place mult ceea ce fac. Am crescut cu greutăţi şi am avut norocul de oameni care ne-au fost alături. Îmi amintesc cu câtă bucurie căutam în hăinuţele pe care le aducea lumea…”, rememorează cel care acum aduce bucurie în micile sufleţele.

Pentru cei care pot oferi un sprijin, îl pot face către Parohia Găgeşti, cont RO24RNCB0267036442720001 SWIFT RNCBROBU Reprezentant Pr. Tudor Marian – Comuna Boloteşti, sat Găgeşti, judeţul Vrancea.

sursa: cancan.ro