Medicul nutriționist Mihaela Bilic: „Mamaia de la Aprozar, nu doar piețele au dispărut, ci și bunicile cărora să le spui “mamaie”.

165

Medicul nutriționist Mihaela Bilic a observat „dispariția” bunicilor cărora să le spui “mamaie”. Și când te gândești că ele sunt primele amendate de polițiștii locali dacă vor să vândă o mână de pătrunjel.

Pe Facebook, Mihaela Bilic a scris: „Mamaia de la Aprozar

Nu doar piețele au dispărut, ci și bunicile cărora să le spui “mamaie”. Nu știu să explic exact, însă în sufletul meu “bunică” nu e totuna cu “mamaie”. Termenul “bunică” îmi invocă o doamnă aranjată, elegantă, cultă și stilată, cu atitudine fermă și ochi critic- are grijă de tine dar te și disciplinează, te educă și te veghează ca să te faci un om mare, de care să fie mândră. ”

Mamaia” e altfel, mărunțică, cu basma și șorț, cu părul alb și degetele deformate de artrită, cu ochii blânzi și vorba șoptită- ea nu te critică, doar te iubește. Și când faci vreo boroboață, te muștruluiește pentru ca apoi să te iubească și mai mult. “Mamaie” face cele mai bune mâncăruri din lume, chiar dacă cartofii se lipesc de cratiță sau tocănița e cu ceapă prăjită, tot ce e atins de mâinile ei îți hrănește sufletul.

Și tot ea îți spune povești din alte vremuri, are mereu o pildă sau un sfat pe care ți-l oferă fără să-l ceri și pe care apoi te trezești că-l pui în practică și că ți-e bine.

Eu n-am avut “bunică”, doar o “mamaie” care s-a prăpădit demult și la care mă gândesc mereu cu duioșie. Așa că veți înțelege de ce mi-a tresărit inima când am auzit ieri apelativul “mamaie” M-am întors să văd cine e persoana căreia i se adresează și era chiar ea, bunicuța copilăriei mele: o femeie micuță care robotea de zor într-un aprozar.

Mâinile nu-i stăteau din treabă iar cu gura mă îndemna: “luați roșii din astea zemoase, sunt cele mai coapte”, “am făcut azi supă de legume, să vă dau că-i proaspătă”… Mă uitam la ochii ei calzi și mă simțeam ocrotită, luată în grijă- cum de a ghicit că mi-ar plăcea o supă pe care nici nu știam că o pot găsi într-un aprozar?

M-a condus până la ușă și nu s-a lăsat până nu mi-a dat un porumb fiert și aburind “ia de la mamaie, că abia l-am scos din oală!” A mai stat în prag petrecându-mă cu vederea și urându-mi de sănătate și noroc și bun și bine. Toată ziua am zâmbit fără să știu de ce. Iar azi m-am trezit cu bucuria unei descoperiri:am din nou o “mamaie”- e la aprozar”