„Mă numesc Maximilian, am 41 de ani și sunt șofer de TIR. Acum un an mi-aduc aminte că mă uitam dintr-o parcare la copiii mei care deschideau niște cadouri. Atunci am început să…”

875

Mă numesc Maximilian, am 41 de ani și sunt șofer de TIR de 20 de ani. Am început cariera la 21 de ani cu ajutorul tatălui meu care mi-a cumpărat un camion și o remorcă personală.

La început mi-a fost frică deoarece mă simțeam de parcă eram cu un picior în groapă deoarece este o meserie destul de periculoasă. Am început cariera cu curse în România deoarece îmi era frică să stau departe de casă…

Viața ca șofer de tir este destul de dificilă deoarece când îți iei angajamentul de șofer nu prea o să mai ai familie.

O să fii mai mereu departe de ea că te mai prind sărbătorile prin parcări așteptân să se termina pauza de 8 ore.

Pe la vârsta de 30 de ani am zis să-mi fac curaj și să încerc câteva curse în străinătate. Pentru că mi-am făcut curaj, am ajuns să fac curse în străinătate și în ziua de astăzi.

Cele mai urâte momente se petrec cel mai des iarna deoarece rămâi împotmolit și trebuie să montezi lanțuri care nu se pun în două minute după cum cred unii.

Este destul de dificil deoarece poți să prinzi accidente pe autostrăzi și îți ia 2-3 ore din timp. Am făcut și accidente. De exemplu, mergeam cu 90km/h și un câine mi-a sărit direct în față, nu am putut să îl ocolesc și l-am lovit.

Oricum, acesta mi-a adus niște pagube mult mai mari pentru camionul meu. În această meserie grea sunt însă și niște părți frumoase. Mi-am făcut prieteni cu care țin și acum legătura, am văzut peisaje uimitoare din România, dar și din alte țări.

Iar când găseam un coleg cu care aveam aceeași destinație vorbeam prin stație și ne povesteam viața.

Acum un an îmi aduc aminte că mă uitam din parcare la copiii mei care deschideau niște cutii cu cadouri.. În acel moment am început să plâng de dor…

Din acest job am început să câștig 1000 de euro, ceea ce e destul de puțin, dar am reușit să le aduc zâmbetul pe buze copiilor mei.

E foarte greu ca din cei 1000 de euro, cel puțin 500 se duc pe întreținerea camionului, 300 pe întreținerea casei și îmi mai rămân 300-400 pentru nevoile normale.

Greu e când ajungi la depozit cu încărcătura și trebuie să aștepți 2-3 zile ca să vină rândul la descărcat. Și dacă cineva o să zică să plec să mă plimb prin orașul respectiv, nu pot, pentru că se poate tăia prelata și fura încărcătura.

Cel mai frumos moment este atunci când, după luni de lucru ajungi acasă și îți vezi familia cum te așteaptă casă cu multă fericire și dor…”

Sursa: www.soferi.biz