Doctorul care a sfidat moartea: Nicolae Minovici s-a spânzurat de 12 ori, în numele ştiinţei, pentru a cerceta efectele agoniei prin autostrangulare

613

Nicolae Minovici a fost fratele celebrului legist Mina Minovici, căruia Institutul Naţional de Medicină Legală îi poartă numele. Ca şi fratele său, şi-a dedicat viaţa ştiinţei şi a recurs la metode extreme pentru a-şi pune în practică studiile. A cercetat efectele agoniei prin autostrangulare şi a fost el însuşi cobai, spânzurându-se de 12 ori.

Nicolae Minovici  s-a născut pe 23 octombrie 1868, fiind al şaptelea copil al familiei lui Ştefan Minovici. „Fire încăpăţânată, îndărătnică, dar voluntară”, aşa este descris copilul Nicolae Minovici. A urmat cursurile primare la Şcoala comunală nr. 1 din Brăila, iar liceul l-a absovit în Bucureşti, la Sf. Sava.

Spre deosebire de fraţii săi, care au urmat tradiţia din familie şi s-au îndreptat către o carieră în domeniul ştiinţelor, Nicolae Minovici a ales artele după absolvirea liceului. În 1891, el s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte. În urma insistenţelor fratelui său Mina, după doar un an a abandonat artele în favoarea medicinei. În timpul studenţiei a lucrat ca desenator şi ca preparator al sălii de disecţie, apoi al clinicii şi Institutului de Chirurgie şi Ginecologie. Tot în perioada în care studia Medicina, a reuşit identificarea autorului unui furt săvârşit într-o tipografie cu ajutorul urmelor de mâini. A fost pentru prima dată când în România s-a reuşit identificarea unui criminal pe baza urmelor digitale.

În anul 1898, Nicolae Minovici a obţinut titlul de doctor în medicină, cu lucrarea „Tatuajele în România”, temă abordată pentru prima dată în România. După Facultatea de Medicină din ţară, şi-a continuat studiile la Berlin între 1899-1901. La Berlin a lucrat la Institutul de Anatomie Patologică şi Spitalul „Moabit”.  S-a întors în ţară după definitivarea studiilor şi a înfiinţat în 1906 prima Societate de Salvare din Balcani, o societate care s-a întreţinut din venituri proprii timp de 30 de ani.

Studiu asupra spânzurătorii

În 1904, doctorul  Nicolae Minovici a publicat o lucrare inedită, numită  „Studiu asupra spânzurării”, în care a cercetat efectele agoniei prin autostrangulare. Pentru a demonstra practic teoria din studiu, medicul şi-a provocat de unul singur sufocarea. Nicolae Minovici s-a folosit el însuşi pe post de cobai în 12 şedinţe de  autostrangulare.

Prima dată când am încercat să-mi provoc moartea în chipul acesta, zăceam întins pe patul meu, privind cerul. Cu ambele mâini mi-am strâns cu putere gâtlejul în jurul mărului lui Adam. În secunda a V-a simţeam cum se coboară peste mine un văl purpuriu şi apoi un văl negru. Cu o repeziciune uimitoare defilau apoi înaintea ochilor mei sufleteşti fel de fel de icoane. Apoi am simţit ceva asemănător cu o cumplită descărcare electrică şi totul se făcu negru. Am pierdut simţul raţiunii”, povestea medicul Minovici despre prima experienţă de autostrangulare.

S-a spânzurat singur de la o înălţime de 2 metri

În încercarea sa de a afla care este limita dintre viaţă şi moarte, Minovici s-a spânzurat singur de la 2 metri înălţime. “Pleoapele mi s-au închis cu forţă, parcă de o putere nevăzută. Am simţit apoi cum mi se închid căile de respiraţie, după care a urmat un muget sinistru ce pătrundea în urechi. N-am mai auzit vocea servitorului care trăgea frânghia”, povestea medicul despre experienţa trăită în folosul ştiinţei.

„Studiu asupra spânzurării” făcut de Nicolae Minovici a fost un studiu unic în domeniul medicinii româneşti din perioada pionieratului. În lucrarea sa, medicul constata: „Studiul spânzurării deschide interesului şi îndatoririlor, câmpul cel mai vast, perspectiva cea mai nelimitată. Suntem departe de a crede că asupra acestui subiect ştiinţa şi-a spus ultimul cuvânt sau a renunţat de a-l spune. Nu încape îndoială că se va găsi o dezlegare şi la aceasta”.

În 1902 Nicolae Minovici a fost medic legist pe lângă parchetul Tribunalului Ilfov şi Subdirector al Institutului medico-legal şi profesor de medicină legală la Şcoala de Ştiinţe de Stat. În anul 1909 Nicolae Minovici a fost avansat şef de lucrări al Catedrei de Medicină Legală În aceeaşi perioadă a fost însărcinat de Primărie să rezolve problema cerşetoriei şi a vagabondajului în Bucureşti.

Primar de sector în Bucureşti

Plecat la Cluj, după Primul Război Mondial, a reuşit să creeze aici Institutul de Medicină Legală. În 1926, întors în Bucureşti, a preluat funcţia de primar al sectorului III Albastru, care cuprindea mahalalele Rahova, Grozăveşti, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie şi Şerban Vodă. Prin prisma acţiunilor iniţiate în calitate de edil s-a ales cu porecla  „Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop”. A curăţat şi a pavat străzile din aceste cartiere, a transformat maidanele în parcuri, a ridicat un cămin pentru gunoierii şi măturătorii sectorului său. Tot el a construit primele WC-uri subterane din capitală.

Ales primar la Băneasa fără sa candideze

De numele edilului Nicolae Minovici se leagă şi iniţiativa privind oferirea de burse elevilor silitori din comuna Băneasa. Tot la Băneasa doctorul Nicoale Minovici şi-a făcut un renume de bun samaritean împrumutând cu bani şi salvând de la necazuri nenumăraţi localnici. Tocmai de aceea, în 1934 a fost ales primar de locuitorii satului Băneasa fără ca el să candideze.

Şi-a donat averea Primăriei Bucureşti
Doctorul Minovici şi-a donat casa, o fermă şi colecţia de artă populară Primăriei Bucureşti în 1934. Către finalul vieţii şi-a donat toate economiile băneşti asociaţiilor care se ocupau de copii abandonaţi sau orfani. În anul ieşirii la pensie a fost numit preşedinte al Colegiului Medical din România. A mai trăit doar trei ani după ce s-a pensionat. S-a îmbolnăvit de cancer localizat în laringe. În 1940 a suferit o operaţie de traheotomie la Viena în 1940. A murit un an mai târziu pe 26 iunie 1941.