Am invatat intotdeauna mai mult de la oamenii prosti decat de la cei
inteligenti. Prostul e mai proaspat, mai lipsit de prejudecati, mai 
surprinzator. El sare de la una la alta si are replica si pentru
o intrebare, si pentru alta. va fi, poate, inteligentul mai personal.
Dar e mai obositor, mai greoi. Cauta sa-ti inteleaga intrebarea, sovaie,
te mai descoase odata. Si, pana la urma, exclama blajin 'de, stiu eu?'
Prostul stie intotdeauna, asta-i marea lui superioritate. Chiar daca
n-o stia el au stiut-o altii, iar el are memorie. Vorbele de spirit, 
marile adevarur, fleacurile esentiale care fac viata unei societati - 
prostul le transmite si intretine. Din zece oameni inteligenti, unul
singur e de folos. In schimb, toti prostii sant facatori de bine.
Ferice de societatea care-i are!

 Constantin Noica - 'Despre nesuferita inteligenta'